Adrian Năstase caută să renască drept lider politic prin strategia victimizării.
Senatul va da mâine „verde“ începerii urmăririi penale în dosarele lui Paul Păcuraru şi Codruţ Şereş. După scandalul provocat de Camera Deputaţilor, care, blocând dosarele „Năstase“ şi „Mitrea“, a dovedit că unii sunt mai presus de lege şi nu pot fi cercetaţi, senatorii au conştientizat că mai mult rău le-ar face împricinaţilor votând un NUP politic pentru anchetele DNA. Aşa că vor aviza anchetele şi, mai devreme sau mai târziu, se va dovedi dacă există sau nu probe împotriva lor. Abil, Miron Mitrea a găsit o soluţie pentru a-şi salva imaginea. Peste o săptămână va demisiona din parlament, pentru a-i lăsa pe procurori să-şi continue investigaţiile. La sfârşitul lunii septembrie, senatorii vor lua în dezbatere şi dosarul lui Şerban Mihăilescu. Mai mult ca sigur că şi asupra lui nea Miki va începe urmărirea penală. Aceeaşi soartă o vor avea, apoi, toate dosarele demnitarilor care vor mai ajunge în parlament.
Singurul care se va agăţa de imunitate şi va rămâne necercetat va fi Adrian Năstase. Pentru el va fi un offside imens. Offside neaşteptat, în care a fost lăsat de colegii din parlament, dar mai ales de colegii de suferinţă, clienţi ai anchetelor DNA, şi cu care a încercat o solidarizare în nevinovăţie clamând hărţuirea cu dosare politice. Năstase spera să coaguleze un grup al persecutaţilor politici de Băsescu, şi astfel să obţină o apărare la pachet. Calculele sale au dat greş. Nu a reuşit decât să-şi demonstreze încă o dată o unicitate de tip negativ: este singurul demnitar care fuge cu toată energia de justiţie, este singurul care se ascunde într-un birou din parlament şi-i pune pe Hrebenciuc şi Bogdan Olteanu să ţină de uşă ca să nu năvălească „procurorii lui Băsescu“. Încă de la izbucnirea scandalului legat de moştenirea mătuşii Tamara, Adrian Năstase a adoptat strategia victimei politice. De la prima vizită la Parchet şi până acum, nu a făcut decât să invoce diverse chichiţe procedurale pentru a nu ajunge să fie judecat. Astfel a consolidat în ochii celor care-l bănuiau impresia că este vinovat. Şi nu prin probele care ar fi ieşit între timp la iveală, ci mai ales prin obstinaţia cu care fuge de justiţie.
Ce a câştigat din această mişcare? A rămas un personaj dubios, asupra căruia suspiciunile vor continua să planeze. Poate că, pe moment, va scăpa de justiţie. Dar în niciun caz nu va reuşi să renască drept mare lider din lacrimile de crocodil ale unui aşazis persecutat politic. Pentru că este evident că, în cazul său, fuga de justiţie a depăşit de mult teama de o eventuală condamnare şi este folosită în acest moment ca strategie de relansare politico-electorală. Tactica victimizării a fost de succes pentru Traian Băsescu. Chiar şi pe Sorin Oprescu l-a ajutat să ajungă primarul Capitalei. În cazul lui Adrian Năstase, oricât s-ar strădui să pozeze în victima lui Băsescu, oricât ar exersa în faţa oglinzii propoziţia „Nu sunt vinovat“, în ochii unei bune părţi a electoratului el este deja condamnat. Oricâte NUP-uri va primi de la parlament.
Recomandările noastre
