Fondatorul PSD a dovedit că e mai puternic decât C orice revoluţie.
Puterea eternă a lui Ion Iliescu şi măiestria combinaţiilor lui Viorel Hrebenciuc sunt două stări de fapt în PSD devenite legendare. Revenirea lui Adrian Năstase a demonstrat că puterea lui Iliescu este mai tare decât aranjamentele lui Hrebenciuc. Revenirea lui Adrian Năstase a demonstrat că oricare ar fi numele acestui partid născut pe rămăşiţele PCR şi oricine s-ar afla formal la conducerea sa, el are un singur stăpân: Ion Iliescu.
Fondatorul PSD a dovedit că este mai puternic decât orice revoluţie şi orice tentativă de reformă. Iliescu a îngropat „revoluţia binelui“, numele dat de Mircea Geoană reformării PSD. Tot aşa cum în decembrie 1989 a îngropat revoluţia restaurând, prin intermediul FSN, eşalonul doi al PCR, temporizând evoluţia democratică în mlaştina tranziţiei. Pentru Iliescu este doar începutul revanşei. În 2005, copiii săi, cei pe care i-a făcut oameni şi le-a trecut cu vederea învârtelile, l-au „reformat“. După trei ani de eforturi, el a reuşit însă să-i îngenuncheze. Argumentul suprem al lui Iliescu a fost că, „de trei ani, partidul, în loc să crească, scade“. Ce nu a spus este că PSD a scăzut datorită unor decizii eronate la care el însuşi a participat. Cea mai importantă este suspendarea preşedintelui Băsescu, idee iniţiată de Iliescu. În al doilea rând, el a contribuit din plin la imaginea PSD de partid care sprijină guvernul PNL; atât prin declaraţii, dar mai ales prin susţinerea făţişă a lui Tăriceanu contra moţiunii de cenzură a lui Geoană.
Lipsa de autoritate a echipei Geoană i se datorează în mare măsură lui Iliescu. Dincolo de indeciziile şi ezitările lui Geoană, Iliescu a subminat constant autoritatea conducerii PSD. Toate aceste lucruri au făcut ca PSD să scadă. Dar pentru el nu contează acest lucru. Pentru că Iliescu urmăreşte doar preluarea controlului PSD, oricât de mic ar fi el. Prima etapă a revanşei sale este debarcarea lui Geoană. Şi pentru a atinge acest scop se va folosi vremelnic de Adrian Năstase - acel personaj pe care îl vedea reprezentarea „aroganţei“, „ciocoismului“, „capitalismului de cumetrie“ şi „îmburghezirii“, iar vineri, la Consiliul Naţional, l-a prezentat drept reperul de moralitate şi competenţă de care are nevoie partidul. Iliescu nu-l va ierta însă pe Năstase că, în 2005, şi-a lăsat oamenii să-l sprijine pe Geoană. Şi după ce-l va termina pe actualul preşedinte al PSD, îi va plăti poliţa şi lui Năstase. Apoi vor veni la rând şi ceilalţi: Rus, Dâncu, Mitrea, Hrebenciuc, Vanghelie până va ajunge la ultimul dintre cei pe care-i consideră vinovaţi că i-au blocat preluarea partidului.
Aceasta este reforma lui Iliescu. Şi e una diferită de cea a clujenilor în a căror viziune Iliescu e cel care trebuie să dispară. De partea lui Iliescu e timpul care nu curge în defavoarea sa. Are 77 de ani şi simte că ar putea trăi 100. De-aia nu se grăbeşte.
