Periodic, pentru a mă curăţa de zgura strânsă, pentru a scăpa de scârba adunată din contactul cu politicienii, mă reculeg în lecturi.
Îmi iau drept companie români adevăraţi, oameni parcă dispăruţi de pe aceste meleaguri, spurcate de hidra bolşevică. Am recitit cartea scriitorului Dan Gâju, redactorul-şef al „Vieţii Militare”: „Zodia capului de mort”. De fapt, însemnările de front ale căpitanului de cavalerie Ion Tobă, supranumit Hatmanul, cel mai faimos ofiţer român care a luptat până la ultima picătură de sânge împotriva comunismului încadrat în „Jagdwerband Kommando Skorzeny Sud-Ost”, sub comanda celebrului Otto Skorzeny.
Puţină lume ştie că la data de 7 iulie 1940, datorită acţiunii temerare a maiorului Ion Tobă, zis Hatmanul, au fost salvate legendara ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, dimpreună cu mormântul Cuviosului Daniil Sihastrul. Intenţia sovieticilor de a ocupa samavolnic centrul spiritual al românismului a fost stopată tot printr-o acţiune neoficială (dar încuviinţată de Marele Comandament Militar), care i-a fost încredinţată unui ofiţer excepţional, cu unele „bube” în timp de pace, dar neînfricat în lupta antibolşevică.
Trupele roşii, „aceste bestii”, după cum le numea maiorul în jurnalul său, au fost alungate. Iar odoarele sfântului locaş au fost salvate de a lua drumul Ermitajului. În aprilie, sovieticii ne dau ultimatumul pentru cedarea fără luptă a acestor provincii, iar pe 26 iunie 1940, trupele sovietice pătrund pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei, nerespectând orarul prestabilit. Încalcând prevederile ultimatumului, militari sovietici au încercat să ocupe cu forţa Mănăstirea Putna, situată la 12 kilometri de noua frontieră.
Jurnalul notează sumar încleştarea care a avut loc, ruşii având intenţia de a ocupa toată Bucovina; doar intervenţia hotărâtă şi în forţă a lui Ion Toba-Hatmanul, comandantul Escadronului 25 Cavalerie, a salvat România de la o catastrofă şi mai mare. Că ce s-a întâmplat a fost bine pus la punct stă mărturie şi faptul că în 1950, aflat în prizonierat în URSS, Tribunalul Militar Ambulant de la Sverdlovsk l-a judecat pentru acest incident de frontieră pe Ion Tobă- Hatmanul şi l-a condamnat la alţi 25 de ani de închisoare!!! Un moment istoric care a salvat nu doar mormântul marelui voievod, ci mitul României Mari, care astfel risca să ajungă în componenţa Republicii Moldovanskia SSR. Fără aceşti eroi, astăzi poate mergeam cu paşaport la Putna...
Întors în ţară după un cumplit prizonierat, Tobă-Hatmanul îi scria în 1965, anul desprinderii de URSS, lui Nicolae Ceauşescu că este „gata să lupte cu sovieticii oriunde şi oricând”. Din nefericire, acest act de vitejie este lăsat şi astăzi într-o nedreaptă uitare. Site-ul mănăstirii nu menţionează nimic despre această întâmplare, dar nu uită să noteze vizita lui Ion Iliescu în sfântul locaş! Cu astfel de eroi, de personaje îmi hrănesc sufletul, sătul de epigonii şi gargaragiii de azi care în afară de umbră pământului nu ştiu decât să-şi umfle conturile. Istoria a început să-mi fie mai dragă decât prezentul.
Recomandările noastre
