Cu 35 de spectacole pe zi şi absolut toate piesele jucate cu casa închisă, festivalul nu-şi mai poate propune decât să crească în calitate şi să obţină o finanţare mai consistentă la ediţiile viitoare.

La finalul celei a ceea ce a fost, probabil, cea mai bună ediţie de până acum a Festivalului Internaţional de Teatrul de la Sibiu (FITS), directorul acestuia, Constantin Chiriac, recunoaşte: nu mai este loc de mai mult. Al treilea festival de teatru din lume a umplut atât spaţiile indoor, cât şi pieţele şi pietonalele oraşului.

Peste 800 de oameni au umplut fiecare centimetru de spaţiu din sala de 600 şi ceva de locuri a Casei de Cultură a Sindicatelor, la spectacolul de vineri seara a Teatrului Evreiesc de Stat, „Miss Daisy şi şoferul ei”. Nici unul nu a părăsit locul pe tot parcursul celor aproape trei ore în care Maia Morgenstern a dat valoare spectacolului cu subiect „americănesc”.

Sâmbătă, pe pietonala Nicolae Bălcescu, actorii spanioli de la Carros de Foc abia îşi făceau loc cu al lor „Vulturul Sofia” printre cei aproape 30.000 de sibieni şi turişti veniţi la festival.

Totul cu casa închisă

Spre deosebire de alte ediţii, absolut toate companiile de teatru invitate fac parte din prima ligă. Peter Brooks sau Eugenio Barba, doi dintre cei mai mari regizori de teatru contemporani, şi-au pus în scenă creaţiile, alături de tot ce are mai bun teatrul românesc, de la Mihai Măniuţiu la Silviu Purcărete, de la Teatrul Odeon la Teatrul de Comedie.

Şi toate spectacolele din săli s-au jucat cu casa închisă, ba mai mult, la fiecare, câteva zeci de aspiranţi fiind nevoiţi să facă o tristă cale întoarsă - nici în picioare nu mai era loc. „Sibiul, prin festival, a devenit o fereastră spre Europa. Oamenii trebuie să profite de ceea ce se întâmplă aici. Vedem aici şi figuri istorice, dar şi unele emergente ale tinerei generaţii. Sibiul a devenit un loc de referinţă al scenei româneşti în context european”, spune criticul de teatru George Banu.

Grandoarea FITS-ului de anul acesta a impresionat în primul rând. „Am fost uimit. Cât despre festival, nu îmi imaginam că poate fi atât de mare. E imens. Are spectacole care aparţin de genuri diferite ale teatrului de azi: teatru de stradă, grupuri mici, nume celebre, teatru aşa-zis tradiţional, teatru-experiment”, spune celebrul regizor Eugenio Barba.

Alături de spectacolele sale, „Închisoarea de oase” şi „Odă progresului”, mult discutată rămâne şi premiera lui Dragoş Galgoţiu, „Berlin Alexanderplatz”, spectacol în care nuditatea explicită a fost doar pretextul discuţiilor; „Electra” a lui Mihai Măniuţiu a ilustrat strălucit modul în care un text clasic îşi găseşte reinterpretarea teatrală. Şi fiecare din aceste dispute a fost prelungită până dimineaţa, la Clubul Festivalului din curtea Teatrului „Radu Stanca”.

40.000 de spectatori pe zi

Iniţial, organizatorii se aşteptau la 35.000 de spectatori pe zi la zecile de evenimente din fiecare zi. Puse cap la cap, socotelile au depăşit, se pare, aceste previziuni.

Chiriac încă mai are de lucru, cu toate acestea: „Mai trebuie construite un teatru nou şi un centru de congrese care să dea un alt sens oraşului. Să transforme Sibiul nu numai într-un oraş de turism cultural, ci să adauge şi dimensiunea de business”.

Strict referitor la festival, Sibiul nu mai are loc pentru ceva în plus faţă de ceea ce s-a întâmplat în acest an. „După noile construcţii, în mod cert festivalul va fi mai mare. El a atins în acest an o limită extraordinară, e adevărat, şi sper ca această dimensiune să fie păstrată în continuare. Practic, în cantitate nu mai poate creşte. Nu ai cum să faci mai mult de 35 de evenimente pe zi”.

Calitatea va creşte până atunci, mai spune Chiriac, în ceea ce priveşte evenimentele colaterale FITS-ului: muzică, artă plastică, dans, expoziţii. „Zona care s-a dus în direcţia artelor plastice, târgul de carte care a avut loc anul acesta pentru prima oară, toate acestea vor fi în mod cert îmbunătăţite”.

"Sibiul, prin festival, a devenit o fereastră spre Europa. Oamenii trebuie să profite de ceea ce se întâmplă aici.“ GEORGE BANU, critic de teatru

MĂRTURII

„E o continuă atmosferă de sărbătoare aici”

De la invitaţii teatrului din Istanbul până la Eugenio Barba, Festivalul de la Sibiu a fost catalogat drept al treilea din lume, după cele de la Edinburgh şi Avignon.

• Constantin Chiriac zâmbeşte: „Este o ediţie foarte grea. În acelaşi timp, este cea mai bogată, cea mai plină de calitate. Am avut biletele vândute la toate spectacolele”.
• Eugenio Barba a catalogat drept magie atmosfera creată de teatrele de stradă care s-au jucat pe tot parcursul celor zece zile de festival. „Când mă plimbam pe pietonală, am avut reala impresie că teatrul este forţa bucuriei. E o continuă atmosferă de sărbătoare aici.”
• Mike Phillips, istoric: „Prima oară am venit acum zece ani, cred. E ceva ce am început să fac în fiecare an, fără să mai gândesc. Colegii mei din Marea Britanie îmi spun - «a, da! Vei fi în România, nu-i aşa?». A devenit o parte din existenţa mea, acest mic oraş unde nu te aştepţi să se întâmple aşa ceva”.
• Teodor Paleologu, fost ministru al culturii: „Lecţia Sibiului pentru alte oraşe, şi prin acest Festival, este să mizăm pe cultură. Este un factor de dezvoltare urbană primordială. Profit de faptul că nu mai sunt ministru ca să pot sta cât mai mult la festival”.
• Marian Râlea: „Am descoperit la Sibiu, printre spectatori, pe cei care au crescut cu Marian Râlea-Magicianul. Acum vin să mă vadă în «Electra»”.
• Oriza Hirata, dramaturg şi regizor japonez, a venit pentru prima oară în România, cu spectacolul „Însemnări din Tokyo”. „Prima mea impresie este că, în comparaţie cu tinerii din Europa, pentru cei din Japonia teatrul nu este o formă de distracţie populară. Japonia e o ţară cu multe tradiţii, aşa că reforma merge greu.”

SUCCES FINANCIAR

5,6 milioane de euro cheltuiţi

Bugetul total pe 2010 a fost de aproximativ 5,6 milioane de euro, cu 200.000 de euro mai puţin decât anul trecut. Cel mai important susţinător autohton a rămas Sibiul, cu un milion de euro acordaţi din bugetul local.

Oficialităţile japoneze şi companiile aflate la Sibiu au depăşit această sumă, valoarea totală a prezenţei lor în bugetul festivalului fiind estimată la circa 1,8 milioane de euro.

Chiriac susţine că mai este loc şi de cheltuieli mai mari: „Se poate mult mai mult, dar noi găsim oportunităţi ca acest festival să existe. Important e ca energia noastră să o folosim nu în dispute, ci ca să construim. Atunci când mă voi plânge de ceva, atunci plec. Important e să construiesc, nu să stau să mă milogesc”.