Facultăţile româneşti, fabrici de mediocri

Facultăţile româneşti, fabrici de mediocri

Universităţile produc, de cele mai multe ori, promoţii slabe. De nevoie, marii angajatori introduc cursuri de formare cu durată mare, pentru a avea cu cine lucra. Studenţii sunt tot mai mulţi, iar facultăţile nu reuşesc să-i "prelucreze" şi s-au transformat în simple fabrici de diplome.

În plină criză a forţei de muncă, beneficiarii „produsului finit“ trebuie să se descurce cu ce primesc. Multe companii şi-au dezvoltat chiar propriile centre de formare, o a doua şcoală.

Probleme mari sunt, de exemplu, în domeniile Ştiinţe economice şi Drept, în care numărul de locuri a fost supradimensionat în ultimii ani. Există absolvenţi buni, însă aceştia se pierd în regimentele de posesori de diplome, care invadează - în disperare de cauză - alte domenii. În acest an, promoţia comprimată în trei ani - care s-a adăugat celei „clasice“ - nu face decât să sublinieze problema. Capacitatea de absorbţie a pieţei muncii ar putea fi limitată, crede Gheorghe Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice. „Trebuie să vedem cum vor fi integraţi cei cu trei ani de facultate“, susţine el.

Odată cu „diluarea“ universităţilor se pierde şi prestigiul specializă rilor. Pe de altă parte, explozia din construcţii, de exemplu, nu e susţinută de un număr suficient de absolvenţi, iar medicii sunt „decimaţi“ de plecări în străinătate, pe salarii de câteva ori mai mari. EVZ a analizat, împreună cu reprezentanţi ai universităţilor şi angajatori, situaţia câtorva specializări „problematice“.

Ne puteți urmări și pe Google News

Se angajează din anul întâi

În cifre, situaţia absolvenţilor de la Politehnica Bucureşti sună impresionant: 98% dintre absolvenţ ii de anul trecut s-au angajat imediat, iar 86% dintre ei au reuşit să-şi găsească de lucru în domeniul pentru care s-au pregătit. Statistica este realizată anual, pe baza unor chestionare aplicate în momentul în care tinerii vin să-şi ridice diplomele. „Nu mă aştept să fie mai mic în acest an. Problema angajării nu există în acest domeniu“, arată rectorul Ecaterina Andronescu.

Cât sunt însă de pregătiţi absolvenţii faţă de cei care au terminat înaintea lor? „E greu de făcut o comparaţie. Înainte de Revoluţie erau 300.000 de absolvenţi de liceu, dintre care 25.000 intrau la facultate. Evident, majoritatea era foarte bine pregătită. Acum intră toţi, dacă vor“, arată Andronescu. Proporţia celor performanţi este încă mare: „Pot spune că 30% dintre cei care vin la Politehnică sunt studenţi foarte buni. La unele facultăţi se ajunge însă chiar şi la 90%“. Principala problemă, spune rectorul, e însă legată de faptul că mulţi aleg să lucreze încă din anul I şi pun cursurile pe planul al doilea.

Verdictul angajatorilor: „Satisfăcător, cu indulgenţă“ Absolvenţii de universităţi tehnice sunt, într-adevăr, printre cei mai căutaţi, iar asta este o constantă a ultimilor ani. Grupul Dacia Renault, de pildă, recrutează câte 100 de tineri absolvenţi pe lună. În medie, reprezentanţii companiei aleg câte un tânăr din cinci candidaţi, pe baza unor evaluări. „Rezultatul e satisfăcător, şi asta cu multă indulgenţă“, spune Constantin Stroe, vicepreşedintele Dacia. Cei selectaţi trebuie să parcurgă apoi un program de formare de maxim 16 luni. „Indiferent de nivelul de pregătire, această perioadă e necesară. Ar putea să fie mai scurtă“, consideră Stroe.

„Am observat că suntem în suferinţă în ceea ce priveşte tirea didactică. Nu sunt mulţumit de nivelul acesteia şi cred că mulţi dintre cei care se ocupă de instruirea studenţilor ar trebui să urmeze, la rândul lor, programe de formare“, adaugă el.

Nici viitorii avocaţi nu stau mai bine. „Sunt absolvenţi care confundă un gaj cu o ipotecă, nu stăpânesc principiile de drept“, explică George Muşat, fondatorul firmei de avocatură Muşat&Asociaţii.

SECOLUL XXI

Tinerii medici aleg străinătatea în locul „apostolatului“

Nivelul de pregătire a viitorilor medici a scăzut, iar cei buni aleg să lucreze în străinătate, pe salarii de câteva ori mai bune decât în ţară. Potrivit unui raport al Colegiului Medicilor din România, peste o mie de medici au plecat deja. Şi mai mulţi sunt decişi să facă acest pas în viitorul apropiat. „De ce să stea pe 500 de euro în ţară, când acolo primesc 2.500, în condiţiile în care Bucureştiul e la fel de scump?“, arată Gheorghe Iană, directorul Spitalului Universitar Bucureşti. Nu numai numărul, ci şi calitatea tinerilor medici a coborât, recunoaşte el. „Este din cauza «materialului» cu care lucrăm, dar şi a învăţământului. Pe mulţi, lipsa de posibilităţi de evoluţie îi determină să nu mai meargă pe medicină. Vor ca, atunci când ajung la 30 de ani, să aibă o familie şi bani cu care să o întreţină, iar eu îi înţeleg. În plus, ştiu că, dacă este vorba să meargă în provincie, nu au cu ce să-şi facă meseria.

În secolul XXI nu mai putem vorbi despre apostolat. Mai este şi expunerea aceasta mediatică, care îi transformă în hoţi pe toţi medicii“, mai spune Iană. La aceasta se adaugă şi birocraţia, care-i împiedică pe cei din conducerile spitalelor să le dea posturi: „Spitalele au de multe ori nevoie de oameni, dar mecanismul greoi duce la tergiversări“, precizează Petre Coşăreanu, directorul Spitalului Colentina din Bucureşti. El spune că alternativele celui care nu răzbeşte în acest hăţiş sunt puţine în ţară: „Nu s-a făcut nimic pentru o concurenţă reală în sistem. Policlinicile private au apărut timid“, spune el. Soluţia ar fi recuperarea statutului profesional al medicului. „În momentul acela va creşte calitatea produsului finit. Acum se merge pe compromis: ca să obţii finanţare, cobori ştacheta la admitere“, explică Iană. Dacă nu se va întâmpla asta - adaugă el - în patru-cinci ani domeniul se va confrunta cu o criză profundă, pe care ţările vestice au traversat-o şi din care au învăţat.

SOLUŢIE Banii trebuie împărţiţi în funcţie de performanţe

Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior se face uniform, indiferent de calitatea educaţiei oferite sau a cercetării propuse: o universitate de medicină cu un procent de reuşită a absolvenţilor de 70% primeşte aceeaşi sumă per student echivalent ca o instituţie care are o reuşită la rezidenţiat de 3%. Este una dintre problemele semnalate de Comisia prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul educaţiei şi cercetării, în urmă cu un an. În raportul comisiei se arăta că este necesară diferenţierea universităţilor în instituţii centrate pe pregătirea unor promoţii de calitate şi instituţii care să pună în prim-plan cercetarea şi că managementul universităţilor trebuie modernizat.

Totodată, sublinia nevoia de selectare a unor cadre didactice de calitate prin întărirea intrării în sistem şi simplificarea ierarhiilor şi prin eliminarea nepotismului. Comisia mai considera necesară constituirea unui Cadru Naţional al Calificărilor pentru învăţământul superior, care să impună o ofertă de calificări relevante pentru piaţa muncii. „Printr-o hotărâre de guvern, universităţile ar trebui să fie obligate să definească o serie de calificări. Pe de altă parte, universităţile trebuie să se centreze pe un număr limitat de specializări, care să asigure însă performanţe internaţionale. Din păcate însă, multe dintre conducerile acestor instituţii preferă să construiască socialismul multilateral dezvoltat“, arată Mircea Miclea.

IAŞI

Joburi pe alese pentru ingineri

Acum 12 ani erau absolvenţi, dar nu era de muncă. Acum, chiar şi după ce numărul absolvenţilor a crescut, aceştia au joburi pe alese. Aşa arată situaţia celor care termină Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, realizată de Centrul de Orientare Profesională de aici. În tabel sunt trecuţi doar absolvenţii care au apelat la ajutorul centrului. Astfel, dacă în 1996 erau 1.183 de locuri de muncă, acum un an tinerii aveau de ales din 3.274 de joburi.

Constantin Stroe, vicepreşedinte Dacia: "Am observat că suntem în suferinţă în ceea ce priveşte pregătirea didactică. Cred că mulţi dintre cei care se ocupă de instruirea studenţilor ar trebui să urmeze, la rândul lor, programe de formare."