Muzeul Unirii găzduieşte până pe 20 august expoziţia "Calamităţi în Iaşi în secolele XIX-XX", organizată de Arhivele Naţionale Iaşi şi Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor "Gheorghe Asachi" Iaşi.

Sala expoziţională a Muzeului Unirii din Iaşi s-a transformat într-o sală de studiu pentru vizitatori. Arhivarii ieşeni au pus la cale o expoziţie inedită care oferă turiştilor şi localnicilor ocazia de a avea acces la documente vechi şi stampe valoroase ce recompun istoria Iaşiului.

Planşele foto şi documentele îngălbenite de trecerea timpului sunt mărturii ale epidemiilor, inundaţiilor, incendiilor, cutremurelor şi bombardamentelor care s-au abătut vreme de două secole asupra oraşului şi i-au marcat destinul.

"Chiar dacă vorbim de calamităţi, nota generală a acestei expoziţii este una optimistă, ea dovedeşte puterea de regenerare a acestui oraş. Iaşii au răni deschise, vii, alături de calamităţi, sistematizarea a făcut ca acest oraş să fie unul pe care mulţi nu l-am fi dorit aşa. Vizitatorii au ocazia să vadă ce transformări a suferit oraşul timp de două secole, care sunt lucrurile care au marcat iremediabil arhitectura urbei şi soarta locuitorilor ei. Calamităţile din Iaşi în secolele XIX-XX fac parte integrantă din istoria oraşului, noi le-am prezentat pe fiecare în parte, ele rezumă eforturile câtorva generaţii de a păstra intact patromoniul cultural al capitalei Moldovei", a declarat Cătălin Botoşineanu, directorul Arhivelor Naţionale Iaşi.

Inundaţiile din 1932, imortalizate de un fotograf-aviator

În cadrul expoziţiei, cel mai bine reprezentate sunt inundaţiile din Iaşi din anul 1932, prin 12 fotografii făcute din avion de fotograful-aviator Gheorghe Chessley pe 27 iulie 1932. Alte două fotografii cu inundaţiile care au afectat grav Iaşiul în acea perioadă au fost donate de un colecţionar din Cluj, Eduard Ionescu, care deţine peste 3.500 de imagini cu Iaşiul vechi.

"Colecţionarul din Cluj ne-a donat şi o carte poştală foarte interesantă. Deobicei cărţile poştale înfăţişează imagini frumoase, ori aceasta suprinde o casă proprietatea lui A. Şindilariu, devenită un morman de lemne şi cărămidă. Această carte poştală a circulat în timpul inundaţiilor în folosul sinistraţilor. Este o coincidenţă nefericită că noi organizăm această expoziţie în perioada în care localităţile din ţară sunt grav afectate de inundaţii, iniţiativa noastră nu este un act de cinism, ci un demers istoric inedit", explică Cătălin Botoşineanu.

La 1947 pe piaţa ieşeană nu exista un singur kilogram de săpun

Din colecţia de peste 12.000 de stampe, fotografii şi documente a Arhivelor Naţionale Iaşi, în jur de 350 au fost aduse la expoziţia de la Muzeul Unirii. Un segment important al expoziţiei este cel al epidemiilor care au "bântuit" oraşul din 1816 până în 1946.

În arhive există foarte puţine informaţii despre valurile succesive ale epidemiilor de ciumă din 1813, 1816, 1819 şi 1826 sau despre epidemia de ciumă şi holeră din perioada 1829 – 1930.

În 1897 locuitorii Iaşiului au fost afectaţi de angina difterică şi scarlatină, în 1916- 1918 a urmat epidemia de tifos exantematic, în 1939 s-a extins epidemia de tuberculoză, în 1940 a urmat un nou val de epidemii de tifos exantematic şi scarlatină iar în 1946 tifosul exantematic şi bolile venerice făceau ravagii în oraş. Unul dintre documentele expuse arată mişcarea epidemiilor din luna decembrie 1939.

În Iaşi, în perioada 1 decembrie – 23 decembrie 1939 erau şapte bolnavi noi de tifos şi şase raportaţi de spital, patru bolnavi de febră tifoidă, un mort şi şapte în spital, 89 de bolnavi noi de rugeolă şi 68 la domiciliu, 77 de bolnavi noi de scarlatină, şapte morţi şi 149 de bolnavi în spital, 14 bolnavi noi de tuse şi zece la domiciliu şi un bolnav de pustulă malignă nedeclarat.

Printr-un document care a ajuns la 22 decembrie 1939 la Rezidenţa Regală a Ţinutului Prut se comunica: "Mai mulţi precupeţi olteni originari din judeţele Dolj şi Romanaţi veniţi în Iaşi s-au contaminat cu tifos exantematic. Vă înaintăm un tablou de olteni care au locuit în raza circ IV a municipiului Iaşi, cărora li s-au aplicat în mai multe rânduri măsuri de deparazitare. Un exemplar a fost înaintat şi Inspectoratului Sanitar al Ţinutului Olt pentru a-i ţine spre observaţie".

În 1940, Ministerul Sănătăţii trimitea la Rezidenţa Regală a Ţinutului Prut o circulară intitulată "Cum să ne ferim de tifos", care stârneşte astăzi râsul multora prin modul în care este formulată însă arată realitatea cruntă din acea vreme: "Tifosul exantematic e o boală lipicioasă care se ia numai prin păduchi. Omul leneş care suferă păduchii pe el dă boala şi omului harnic şi curat. De aceia trebuie să privim ca duşmani ai sănătăţii noastre pe oamenii cu păduchi şi să ne ferim de ei".

În încheiere se preciza: "Sfătuiţi pe toţi oamenii leneşi să se cureţe. Feriţi-vă de dânşii şi spuneţi Doctorului să-i ducă la bae. Arătaţi la Primărie sau la sanitari oamenii bolnavi din sat. Nu vă supăraţi de controlul care se face, nici de măsurile cari se iau. Gândiţi-vă că sunt pentru sănătatea dumneavoastră şi ajutaţi-ne".

Un alt document din 1947 arată mizeria în care se afla atunci populaţia Iaşiului şi cum cereau autorităţile să fie trimis de urgenţă în oraş combustibil necesar pentru funcţionarea băilor comunale: "Iaşul, oraşul culturii, e lipsit de cele mai elementare posibilităţi de a permite cetăţenilor să-şi ţină corpul în stare de curăţenie. Nu există pe piaţa ieşeană un singur kgr.de săpun, nu există o singură baie pentru public, nu există aparatură pentru desinfecţie sau deparazitare în masă", se precizează în circulara redactată de Primărie.

"O pagină de istorie care trebuie adusă la cunoştinţa publicului"

Expoziţia de la Muzeul Unirii arată şi modalitatea în care au acţionat autorităţile în cele două secole de calamităţi care s-au abătut asupra Iaşiului, ce documente au circulat în acea perioadă. În 1829 administraţia rusească lua măsuri pentru combaterea holerei, vistierul Sturdza intervenea pentru ca mai multe care cu boi să aducă la Iaşi lemne şi materiale necesare pentru construirea colibelor în care erau adăpostiţi bolnavii de holeră.

În alte documente se vorbeşte despre invazia lăcustelor din 1847-1848 şi măsurile luate de autorităţi pentru curăţarea de lăcuste a pereţilor emblematice pentru Iaşi. Expoziţia şi-a deschis porţile pe 15 iulie şi va putea fi vizitată până pe 20 august.

Pe lângă turiştii obişnuiţi care i-au trecut ieri pragul, expoziţia a atras şi medici şi pompieri din oraş, care au avut ocazia să vadă ce instrumente de lucru avea cei asemeni lor care slujeau oraşul în secolele XIX-XX şi cum acţionau în caz de inundaţii, incendii, cutremure şi bombardamente.

"Expoziţia pe care o găzduim timp de o lună este o pagină de istorie care trebuie adusă la cunoştinţa publicului, conţine importante mărturii documentare şi fotografice despre calamităţile care şi-au pus amprenta pe oraşul Iaşi, este unică, şi sperăm să aibă succes la public", a declarat Aurica Ichim, directorul Muzeului Unirii din Iaşi.

Fotografii de Maria Craus