Chirurgul Ciprian Vâjeu, stabilit în Franţa, se întoarce de câteva ori pe an în ţară pentru a face operaţii unice pe coloană.

Cu o experienţă de peste 30 de ani în chirurgie, dintre care 20 în Occident, vorbeşte şi mânuieşte bisturiul în acelaşi timp, fără să clipească. O săptămână pe lună, medicul Ciprian Vâjeu, ortoped specialist în chirurgia coloanei vertebrale, se rupe de familie şi de munca sa de la Clinique du Parc din Franţa şi vine în România, pentru a face operaţii pe coloana vertebrală unice în ţară.

Şi mâine s-ar întoarce definitiv în ţară dacă s-ar schimba sistemul, dar mărturiseşte trist că, după 20 de ani, a găsit lucrurile la fel cum le-a lăsat. Spune că doar mediul privat ar mai putea schimba ceva. Acum, când oamenii au ieşti în stradă înflăcăraţi iniţial de discuţiile asupra privatizării Sănătăţii, a revenit în Bucureşti pentru câteva zile, pentru a opera.

Medicul Ciprian Vâjeu vorbeşte într-un interviu acordat în exclusivitate pentru EVZ despre şocul pe care l-a avut când a luat contact cu Occidentul, despre sistemul din Franţa şi lipsurile celui românesc, despre şpagă, reformă şi dragoste de ţară.

EVZ: Care au fost primele impresii despre sistemul medical din Occident? Ciprian Vâjeu: Când am ajuns în Belgia, am simţit că trec de la epoca de piatră la cea de metal. Saltul de la ortopedia anilor ’90 din România, care era "basic", redusă la fracturi, la cea din Belgia, a însemnat şocul de a afla că şoldul şi genunchiul se pot înlocui, că se poate face chirurgia coloanei la ordinea zilei.

În Franţa m-am stabilit după doi ani, în 1992. De atunci lucrez într-o clinică privată, Clinique du Parc, unde astfel de intervenţii sunt ceva obişnuit.

Este adevărat că medicii străini sunt profesionişti dar reci? Acolo, medicina se face tipizat, după protocoale, nu ca la noi, după ureche. Prima mea impresie a fost că toată lumea face acelaşi lucru, într-o cantitate mare.

La Ploieşti, medicii lucrau de la 9 până la 2 după-amiază, după care erau pe pârtiile de ski. În Vest, chirurgii stăteau 10-12 ore în spital, iar la sfârşit nu îţi mai vine să surâzi. De aceea cred românii că sunt reci.

După atâţia ani, v-aţi reîntors în ţara natală. Dorul de ţară v-a adus înapoi? Am simţit că trebuie să dau ceva ţării pentru care am lucrat 10 ani. Deşi nu a fost uşor, pentru că m-am zbătut trei ani ca să obţin drept de liberă practică de la Ministerul Sănătăţii.

În 2009, când plecau 3.000 de medici din ţară, erau la minister 15 dosare ale unor străini care voiau să facă medicină aici. E foarte greu pentru străini să vină în România, am fost tratat de parcă veneam din Africa.

"La Timişoara am pus prima proteză de disc"

În ce spital aţi profesat când v-aţi întors?În 2009, am lucrat la Spitalul Judeţean din Drobeta-Turnu Severin. Intenţia mea era să vin la un spital de stat, accesibil tuturor. La acel spital, care este o epavă, lucram doar sub tutela unui chirurg care nu făcea ce fac eu.

Prima proteză de şold din oraş am pus-o în 2010, în condiţiile în care, în Occident, aceste operaţii se fac din 1954. Am făcut un fel de voluntariat, dar este imposibil ca străin să lucrezi într-un spital de stat în ţară.

Aşa că aţi plecat la Timişoara...Am plecat la Clinica Athena din Timişoara, unde am pus prima proteză de disc din România, dar şi multe proteze de şold, de genunchi. Dar pentru mine şi pentru mulţi bolnavi era greu să ajungă în Timişoara, aşa că m-am mutat la Spitalul Delta din Bucureşti, unde vin de câte ori este nevoie de mine.

În noiembrie anul trecut, am pus a doua proteză discală, iar azi (n.r. - luni), a treia proteză, unui pacient de 35 de ani, culmea, francez care lucrează în România.

Ce înseamnă operaţia de înlocuire a discului?Operaţia constă în înlocuirea discului bolnav cu o proteză care este introdusă pe cale abdominală. În asta constă unicitatea - abordul abdominal, ca la cezariană. În ţară se fac doar operaţii de fixare a vertebrelor, care sunt invalidante. În România am făcut trei astfel de operaţii, iar în total, 300. Intervenţia costă 5.000 de euro şi nu este decontată de asigurări, fiind considerată o operaţie de ordinul celor estetice. Chirurgia coloanei este Cenuşăreasa sistemului. La 22 de milioane de români sunt nici 30 de neurochirurgi care operează pe coloană, unul la 700.000 de pacienţi.

"De când a devenit Szigetul referinţă în medicină?"

Aţi zis că nu vă întoarceţi pentru bani. Care este onorariul primit în România?Nu vin pentru bani, dacă ar exista astfel de specialişti la colţ de stradă eu aş sta la mine în Franţa. Delta mă plăteşte cu 1.000 de euro, în timp ce în Franţa câştig 5.000 de euro într-o săptămână. Plus că mă costă 300 de euro avionul, plus cazarea şi mâncarea la hotel, plus că vin cu instrumentele mele, care mai costă 30.000-40.000 de euro.

Există o satisfacţie "ascunsă"? De departe, satisfacţia este mult mai mare în România decât în Franţa. În ţările occidentale, bolnavul se consideră o maşină care intră într-un garaj ca să îi schimbi piesele şi să iasă impecabil şi cu 10 ani garanţie. Ei bine, chirurgia nu este aşa, pacientul mai scârţâie şi e nemulţumit. Românii, în schimb, şi se ştie că sunt exigenţi, au o recunoştinţă extraordinară faţă de medic: bătrânele pe care le repar în 20 de minute mă pupă că încep să se deplaseze. Dar, vă zic, este o operaţie banală.

Care nouă ni se pare fabuloasă... Eu încerc să demistific asta. Lumea nu este informată despre operaţiile care se pot face aici, românii se duc în Ungaria, la Sziget să se opereze la coloană şi, scuzaţi-mă, de când a devenit Ungaria referinţă în medicină? La Timişoara, am avut în plan să stăvilesc plecările la Sziget şi am şi reuşit în doi ani să fac asta. "M-am zbătut trei ani ca să obţin drept de liberă practică de la Ministerul Sănătăţii. Am fost tratat de parcă veneam din Africa." CIPRIAN VÂJEU, chirurg spinal şi ortoped

VIZIUNE

Soluţia pentru sistemul românesc ar fi împărţirea banilor între stat şi privat, per caz, pentru a spori concurenţa

Chirurgul francez Ciprian Vâjeu spune că ar fi dispus să se întoarcă definitiv în ţară şi mâine, dacă medicina nu s-ar mai face haotic, după ureche. Optimismul scade când începe să vorbească despre moştenirea ceauşistă din spitale.

"Spitalele judeţene şi dispensarele pe care le-am lăsat în urmă acum 20 de ani sunt neschimbate. Este inacceptabil în 2012 să mai existe saloane cu 6-8-10 bolnavi, asta nu există nicăieri în lumea civilizată", e ferm medicul.

"Parazitul numit casa de asigurări împarte prost banii"

Pentru ca un sistem să funcţioneze bine, este nevoie de bani, dar, cum taxele nu mai pot creşte, sistemul privat poate fi o gură de oxigen. Ceea ce nu înseamnă privatizarea totală, ci împărţirea echitabilă a banilor între spitalele de stat şi cele private.

Cum banii ar rămâne aceiaşi, ar creşte automat concurenţa între prestatorii de servicii, ceea ce ar însemna ca oamenii să aleagă mai mult privatul, iar medicii de la stat să nu mai mănânce aceeaşi pâine. "Există un parazit între pacient şi medic, ceea ce numiţi casele de asigurări, care distribuie fondurile ineficient. Banii ar trebui dirijaţi în funcţie de numărul de cazuri. Dacă Spitalul Delta are 1.000 de cazuri, să i se ramburseze atât, dacă spitalul judeţean operează în 3 ani 3.000 de bolnavi, se închide. O clinică trebuie gestionată ca buzunarul unei familii: nu ai bani, nu cumperi", spune medicul.

Deşi s-au închis spitale, nu este suficient. "Câte s-au închis, 3-4? Sunt unele spitale care nu aduc niciun leu. Un chirurg care face 3 operaţii pe săptămână sau pe lună, un ginecolog care asistă la 10-12 naşteri pe lună trebuie descalificaţi", exemplifică Vâjeu.

Medicul de la stat nu vrea să iasă din rutina dulce a şpăgii

Duşmanii "privatizării" sunt chiar medicii de stat, crede el, care "nu au stofă de privat" şi nu vor să iasă din rutina dulce a şpăgii. "Sistemul privat înseamnă o altă haină pentru medici. Trebuie să se dezobişnuiască de faptul că sunt singuri pe moşie şi că nu e nimeni ca ei. Plus că trebuie să comunici cu bolnavul, pentru că hotărârea chirurgicală nu o ia doctorul. Dar nu poţi să ai stofă de privat dacă în facultate profesorul a fost cu biciul pe tine. E vorba de modelele insuflate", crede medicul francez.

Şpaga nu va mai avea viaţă lungă, prevede chirurgul. "Obiceiul banilor în buzunar va mai dura câţiva ani. Bolnavul va cere factură ca la privat, iar dacă medicul de la stat nu-i dă, ziua următoare nu se va mai duce la el. Iar doctorii care condiţionează intervenţiile de bani sunt comercianţi cu sănătatea", spune chirurgul.

Deşi scandalul autohton al privatizării a pornit de la Urgenţe, medicul francez consideră că totul a fost greşit înţeles. "Nicăieri privaţii nu acceptă servicii de urgenţă. Privatul înseamnă fără weekend-uri, pe când urgenţele sunt 24/24, 7/7. În plus, în medicina de urgenţă, cheltuielile sunt mari şi greu de amortizat. E posibil să intre ambulanţe private, dar nu vor fi unităţi de primiri urgenţe private", consideră chirurgul. CARIERĂ

Deschizător de drumuri în chirurgia coloanei

• Medicul Ciprian Vâjeu a absolvit UMF"Carol Davila" din Bucureşti, în 1983. A lucrat încă din timpul facultăţii ca asistent medical la Spitalul Floreasca, la ortopedie.
• În perioada 1986-1990, a profesat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti, unde s-a ocupat de chirurgie ortopedică, traumatologie şi chirurgia membrelor inferioare.
• În ultimii ani petrecuţi în România, a fost medicul unui mare club de gimnastică din Ploieşti şi astfel a luat contact cu lumea medicală europeană. După mineriada din iunie 1990, a plecat odată cu un val masiv de români să facă medicină de calitate în Belgia, la un spital privat. 
• În 1992 s-a căsătorit cu o franţuzoaică şi s-a mutat la Clinique du Parc, un spital privat din oraşul francez Perigueux.
• Din dorinţa de a da ceva înapoi ţării care l-a format, în 2009 s-a reîntors în ţară să opereze, la Spitalul Judeţean din Drobeta Turnu-Severin şi apoi la Clinica Athena din Timişoara, unde a efectuat prima operaţie de înlocuire a discului vertebral cu o proteză.
• Din noiembrie 2010, colaborează cu Spitalul Delta din Bucureşti, unde a efectuat alte două operaţii de acest tip şi alte intervenţii ortopedice.

COMPARAŢIE CU SISTEMUL FRANCEZ

"Accesibil pacienţilor, dar înglodat în datorii"

Deşi lăudat în urmă cu zece ani, sistemul din Franţa este într-un deficit mai mare ca niciodată, din cauza caracterului prea social. A fost fondat pe asigurarea obligatorie şi ulterior completat cu poliţe voluntare. Sistemul de asigurări rambursează echitabil banii între spitalele de stat şi cele private, ceea ce stimulează concurenţa între prestatorii de servicii.

"Problema este însă că medicamentele sunt foarte ieftine, aproape gratuite, accesibilitatea la doctor este foarte bună, de azi pe mâine şi nu există liste de aşteptare", spune medicul Ciprian Vâjeu care a profesează în acest sistem de 20 ani.

Dezavantajele sistemelor ultra-sociale sunt confirmate şi de modelul britanic. "În Anglia, sistemul de stat este în proporţie de 80%, dar listele de aşteptare sunt imense, ajungând să depăşească şi un an", adaugă chirurgul, care consideră că la noi în ţară ar trebui adoptată o cale de mijloc.

"Bani sunt, că nu suntem în Nigeria sau în Cambodgia, dar sunt distribuiţi prost de casele de asigurări. Fondurile ar trebui împărţite frăţeşte între spitalele de stat şi cele private, doar aşa vom scăpa de spitalele care toacă bani degeaba", spune medicul.

Citiţi şi:

• Omul de tip nou: emigrant în halat alb
• Exodul medicilor români în Marea Britanie. "Nu avem nicio speranţă în România"
• „Medicii nu pleacă numai pentru bani”
• Ce salariu ar trebui să aibă un medic român? În Italia, doctorii câștigă 2.000 euro
• Salariu de medic emigrant: un milion de dolari pe an
• Cei 10.000 de medici emigraţi vă salută de peste mări şi ţări