Daca injuraturile au devenit un automatism, un reflex pavlovian, ce se intampla cu opusul lor?!

E simpatic sa vezi oameni balacarindu-se in numele idealurilor, moralei, binelui si adevarului. Asa simti ca mai esti cu picioarele pe pamant.

Dar cei care se intalnesc in scopuri prietenoase nu sunt si ei la fel de spectaculosi ca maimutele angajate in lupta pentru dreptate, fir-ai al dracului?! De ce nu? Coregrafia generozitatii respira in fond acelasi aer cu dementa si alienarea de pe strada, nu are de ce sa fie diferita in efecte.

Cadourile si gesturile de prietenie sau curtoazie, in general, arata ca o intersectie plina de debili furiosi. Desi se spune ca am preluat o multime de indeletniciri orientale, pacatul curtoaziei, stiinta de a darui sunt plecate la tratament for ever.

Intelepciunea populara combinata cu saracia din cromozom au adus pe lume o colectie de tampenii confundate cu istetimea si cumpatarea: pai ce ti-a dat ei tie ca sa le ducem un cadou?! Le luam o sticla de vin si sa zica mersi.

Am observat ca oamenii care primesc de obicei mult si au si puterea de a oferi se marginesc de obicei la chestii simbolice, care sunt deci obiecte mici, urate, fara valoare si fara sens. De aici si valoarea lor simbolica.

Asa, de dragul anecdotei, cunosc si oameni care par respectabili si care s-au simtit foarte bine cu ei si valoarea lor de piata dupa ce au mers in vizita pentru prima data intr-o casa, oferind din prinosul lor de mitocanie o punguta portocalie de plastic cu covrigi.

E drept ca era plina, toartele innodate, deci se poate spune ca au fost domni. Si tot vad oameni care duc, sub diverse forme, cadouri cu valoare sau incarcatura emotionala de covrigi.

Probabil ca si halul in care se afla scoala, kitsch-ul in care stagneaza biserica si lipsa generala de cultura sociala, plus manele si milionari cu jaluzele verticale sunt niste explicatii suficiente pentru atmosfera de autogara care pluteste in relatii.

Cred ca, in urmatorii ani, inteligentii care rad de americani, de exemplu, ca sunt neciopliti si habar n-au ce religie au calugarii budisti, au sa aiba multe de observat in jurul lor. Aceasta iesire generala din minti este un paravan perfect pentru o degradare generala a mediei de educatie si o atrofiere extrem de eficienta a genei bunului-simt.

Daca normalitatea nu reuseste sa-si gaseasca locul nici in viata privata, daca relatiile dintre oameni sunt atat de invadate de zorzoane, scaune de nunta cu funda, coloane de rigips, pungi de plastic, buchete de flori apocaliptice, cadouri in stripperi sau stripteuse, costume lucioase si conversatii de scoala ajutatoare, atunci se cheama ca traim intr-o lume in continua schimbare.

Oricum, de mult nu se mai intelege cine educa pe cine si cum ar putea arata o lume normala altfel decat in alta parte. Mi se pare insa putin trist ca functia de reprezentare a darului a inceput sa se confunde cu cea a mitei.

Lasand la o parte industria nuntilor si botezurilor unde nu se mai poate face nimic, acest act de valorizare a respectului de sine a inceput sa semene tot mai mult cu un plic oferit impreuna cu un suras unsuros. Darul e un fel de punga de plastic, e un fel de a merge sa iei paine, fara sa mai fii atent la textura, aroma, bogatia ei.

Pare ca un dar nu te implica in niciun fel, e important sa existe, si cel care l-a primit sa stie ca ti-ai facut datoria. In rest, nicio legatura intre demnitatea fiecaruia si ceea ce ofera, intre ceea ce pretinzi ca esti si felul in care stii sa oferi.

Bucuria de a face un dar, chiar si fara un motiv anume, este un procent aproape disparut din statistica igienei sociale. Si poate ca si acest mod imbecil de a astepta intotdeauna ceva in schimb naste monstrii pe care care ii vedem la jurnalele de stiri.

Poate ca degradarea incepe sa apara atunci cand spui ca nu conteaza chiar asa de tare fiecare gest al tau, ca mai merge si cate o susa, ca mai improvizam, mai mizam pe neatentie, ne strecuram si luam locul intai pe tara, al doilea pe judet. Si daca am descoperi ca darurile pe care le facem sunt intotdeauna infinit mai pretioase decat cele pe care le primim? 

www.exarhu.ro