Uniunea Europeană se află sub amenințarea unei noi crize a imigranților și, de data aceasta, țara noastră va suferi, cot la cot cu partenerii occidentali, toate consecințele politicii falimentare a establishmentului european.

Să nu credeți că e vorba de un articol alarmist, presiunea asupra graniței sudice a UE crește constant, iar conducătorii de facto ai Europei par să nu fi găsit altă soluție decât răspândirea imigranților în toate țările membre. Dar să analizăm faptele!

În Italia, după demisia premierului Conte, Mișcarea 5 Stele pare din ce în ce mai intyeresată de o guvernare alături de Partidul Democrat. Cu largul concurs al establishmentului european, se fac mari eforturi pentru evitarea alegerilor anticipate care l-ar aduce, în mod cert, la putere pe șeful Ligii Matteo Salvini.

Ce înseamnă eliminarea lui Salvini de la conducerea Ministerului de Interne? Nimic altceva decât redeschiderea porturilor pentru imigranții care încearcă să traverseze Mediterana. De altfel, așa cum vă anunțam cu numai câteva zile,  cancelarul german Angela Merkel a cerut statelor membre membre ale Uniunii Europene să repornească operațiunile navale de salvare a imigranților din Mediterana.

Care va fi efectul unei asemenea măsuri? Evident, din ce în ce mai mulți imigranți din Nordul Africii se vor încumeta să facă primejdioasa călătorie știind că navele europene abia așteaptă să-i salveze.

Dar nu numai ruta mediteraneeană e pe cale să se redeschidă. În Grecia situația devine pe zi ce trece tot mai gravă, după ce Erdogan a anunțat suspendarea acordului de readmisie încheiat cu UE. Potrivit prestigiosului ziar britanic The Times, debarcările imigranților în Grecia s-au triplat în ultimele săptămâni.

De la o medie de 60 de inmigranți pe zi, acum s-a ajuns la 278, Aproape 22.000 de persoane au venit din Turcia pe mare anul acesta. Și numărul celor care au traversat granița terestră dintre Turcia și Grecia a crescut. În repetate rânduri, guvernul grec a acuzat Turcia că a relaxat paza frontierei ca să pedeapsească Uniunea Europeană pentru că face greutăți Ankarei în ceea ce privește aderarea Turciei la UE și exploatarea resurselor din Nodul Ciprului, regiune ocupată ilegal de turci încă din 1970.

Incapabili să-l pună pe Erdogan la respect, liderii europeni văd același leac și pentru criza imigranților din Grecia- solidaritatea europeană. De această dată, jumătatea franceză a conducerii bicefale a Europei a ieșit în lumina reflectoarelor. Președintele francez Emmanuel Macron și noul premier elen Kyriakos Mitsotakis au convenit să pledeze pentru o mai mare solidaritate în Uniunea Europeană în fața crizei de migranți.

Mitsotakis, care a preluat funcția în iulie, a declarat, după întâlnirea pe care a avut-o joi cu Macron la Paris, că nu doar țările din prima linie (Grecia, Italia și Spania) trebuie să poarte povara crizei imigranților. La rândul său, Macron și-a reafirmat poziția și a subliniat că „trebuie să se găsească o soluție europeană”.

Care este această soluție nu e greu de ghicit. În septembrie, miniștri de Interne din UE se vor reuni, din nou, pentru a pune la punct „un mecanism de solidaritate” la nivel european, prin care imigranții să fie împărțiți între țările UE pe bază de voluntariat. Guvernul României, după cum ne-a demonstrat solicitudinea cu care s-a arătat gata să preia o parte din imigranții aduși de nava Open Arms, e gata să intre în acest mecanism de solidaritate. O singură întrebare seimpune: câți imigranți e gata să accepte guvernul țării noastre?

Pentru că noul val de imigrație ar putea antrena nu sute, ci milioane de oameni... Potrivit ultimelor estimări, în Libia sunt jumătate de milion de oameni care intenționează să ajungă în Europa, iar în Turcia, numărul acestora se ridică la 3,5 milioane.