Eugen Trică (35 de ani) şi-a agăţat ghetele în cui după o carieră de 26 de ani dar şi-a găsit imediat ocupaţii de om " casnic". " N-am trecut prin fotbal ca gâsca prin apă", se laudă olteanul.

Mijlocaşul Eugen Trică (35 de ani) a decis ieri să-şi încheie cariera de fotbalist. "Jose" a jucat la Craiova şi la Steaua, a cucerit primul titlu din istoria Clujului cu CFR, i-a făcut pe bulgari să regrete că nu poate evolua pentru naţionala lor şi a promovat în Liga I cu o echipă anonimă, Concordia Chiajna.

Trică a fost component al naţionalei de tineret sub 21 de ani calificată la turneul final al Campionatului European din 1998. Echipa era pregătită atunci de Victor Piţurcă şi din ea mai făceau parte Lobonţ, Contra, Iencsi, Hâldan, Luţu, Cătălin Munteanu, Tararache, Florentin Petre şi Dănciulescu.

EVZ: Cum e să fii casnic? Eugen Trică: E bine. Îi duc pe băieţi la şcoală, punem murături. Am ce face, nu mă plictisesc!

Ce te-a determinat să te laşi de fotbal? Aş mai fi vrut să joc, dar nu mai puteam. M-am convins de asta. Pun osul, îmi dau viaţa pe teren, dar în fotbalul modern îţi trebuie pregătire. Astăzi, atleţii fac diferenţa. Ştii tu cu mingea, dar vine unul, dă balonul pe lângă tine şi a rupt-o la fugă. Nu-l mai prinzi!

Câţi ani de fotbal ai? Păi joc de la 9 ani. Mi s-a luat, vă spun sincer. De la 9 ani bag cantonamente, meciuri, deplasări, stres. Gata! Prima oară când mi s-a luat şi nu prea mai aveam chef de fotbal a fost atunci când am plecat de la CFR la Anorthosis. Am ajuns în Cipru şi am dat acolo de viaţă, de vacanţă.

Ce ţi-a dat fotbalul? Fotbalul mi-a dat totul: bani, familie, trofee. Marea mea satisfacţie e aceea că n-am trecut prin fotbal ca gâsca prin apă. Am şi eu o mulţime de titluri şi cupe câştigate.

Îţi mai aduci aminte de debutul tău la prima echipă a Craiovei? Cum să nu! Ţin minte că era prin 1994. Făcusem cu juniorii UniversităŢii un turneu final de Campionat naŢional de senzaţie. Am câŞtigat titlul cu echipa Şi am ieşit cel mai bun fotbalist al turneului. La meciurile de juniori asistaseră toţi foşti mari jucători ai Craiovei. Victor Piţurcă, care era atunci antrenor la Ştiinţa, m-a luat la prima echipă şi am debutat la un meci din ultima etapă, cu Electroputere. A fost 5-4 pentru Electroputere. Craioveanu a marcat atunci trei goluri. Se lupta pentru titlul de goalgheter! La Craiova jucau atunci Stângă, Papură, Cristescu, Craioveanu. N-am vrut să renunţ la tricoul cu care am debutat, aşa încât am decis să-l păstrez. Îmbrăcat cu el am făcut poze de paşaport!

Care a fost cea mai mare realizare a carierei tale? Transferul la Steaua. Am simţit o bucurie imensă. E o vorbă care spune că dacă n-ai jucat la Steaua, nu eŞti fotbalist. Când m-am văzut la antrenament alături de Lăcătuş, de Ilie Dumitrescu, de Militaru am rămas mut! Iar colac peste pupăză, antrenor era Emeric Ienei. După câteva pase cu Ilie Dumitrescu, mi-am dat seama că am realizat ceva. La un moment dat, Ilie a zis în gura mare: "Ăsta e cel mai bun transfer al Stelei din ultimii 20 de ani!". A crescut inima în mine?

Ai câştigat de toate la Steaua. Aşa este. Am câştigat şi bani şi trofee. Însă atunci când am ajuns în Ghencea, nu m-au interesat banii. Când am semnat contractul, nici nu m-am uitat ce semnez. Lăcătuş, care era de faţă, a strigat la mine: "Oltene, tu nu citeşti contractul?". Zic, "Nea Marius, pentru ce să mă uit? Semnez cu Steaua". La Steaua jucau atunci Ritli, Lăcătuş, Ilie Dumitrescu, Ciocoiu, Răchită, Csik.

Ai luat titlul şi cu CFR. Şi acela e un episod din cariera mea de care îmi amintesc cu mare plăcere. Eram în Bulgaria, la ŢSKA, atunci când CFR Cluj mi-a făcut o ofertă de nerefuzat. A fost o perioadă extraordinară. Aveam de toate, iar atmosfera, în ciuda faptului că erau toate naţiile posibile la echipă, era fantastică. Iar eu am dat totul pentru CFR în acel an. În al doilea an a apărut oferta de la Anorthosis Famagusta. Nu mai credeam că poate apărea aşa ceva, mai ales că aveam 32 de ani. Preşedintele de la Anorthosis a venit de trei ori la Cluj după mine. Iuliu Mureşan îl întreba de ce insistă pentru mine, că sunt bătrân, că am 32 de ani. Iar preşedintele de la Anorthosis îi spunea că aş fi cel mai tânăr din echipa lui. Şi nu a greşit! Până la urmă am plecat, iar toată lumea a fost mulţumită.

Cum a fost în Cipru? Vacanţă! Eu când dau de d-astea, mă înmoi. Aşa s-a întâmplat şi cu transferul la Maccabi Tel Aviv, total nereuşit. Când dau de mare, de plajă, gata cu fotbalul.

Cum ai ajuns la juniorii Craiovei? Eu am crescut la Teslui, o localitate mică, mai aproape de Caracal decât de Craiova. Am fost crescut de bunici. Părinţii aveau puţine posibilităţi şi fiecare dintre fraţi am crescut la câte cineva. Am fost sărac, dar la bunici m-am simţit foarte bine. Ca la ţară, cu bătătura plină de animale. Mergeam cu vaca, cu gâştele. După ce am început şcoala şi a trebuit să mă duc la Craiova plângeam în fiecare seară.

Într-o zi, tata ne-a luat pe mine şi pe fratele meu mai mare, Alin şi ne-a dus la stadion la Craiova. Era o selecţie. Nea Mărin Daşcu, fostul mare atacant al Craiovei, a murit săracul, era antrenor la copii. După selecţie, nea Mărin s-a dus la tata şi i-a zis: "Ăla micu e bun, rămâne. Ăla mare, nu". Atunci, tata i-a dat o replică pe care o ţin minte şi acum: "Nu-l iei pă'l mare, nu ţi-l dau pe ăl mic". Şi am rămas amândoi.

De ce Bulgaria şi nu Italia, Spania? Am avut oferte şi din Italia şi din Spania după ce am luat titlul în 2001 cu Steaua. Dar cei care conduceau atunci Steaua au cerut mult pe mine, 6-7 milioane. Dădeam oamenii 1-2 milioane, dar nu 6-7. Aşa am rămas la Steaua, iar în 2003 am plecat la Litex. Vroiam să joc afară, iar în Bulgaria m-am simţit bine. Inclusiv în perioada cât am jucat la ŢSKA Sofia. Atunci m-au căutat bulgarii ca să joc pentru naţionala lor, dar aveam deja două selecţii pentru România.

Cum ai cunoscut-o pe Lorena, soţia ta? La o gală, unde venise să-i ridice un premiu tatălui ei, care era plecat din ţară. Era în 1998. Apoi, la scurt timp ne-am căsătorit. Avem doi băieţi, Hristu, 12 ani, şi Atanas, 7 ani. Ăla mare e cu chitara, cu altele. Lui Atanas îi place fotbalul. L-am întrebat unde vrea să meargă şi mi-a zis că vrea la Dinamo. Chiar mă bucur, că e mai aproape de casă.

Ce vei face de acum înainte? Vreau să stau câteva luni, iar din primăvară să încep să antrenez. Vreau să stau lângă cineva să învăţ. N-aş putea să iau o echipă de copii, pentru că nu am răbdare cu copiii. În lunile astea de pauză vreau să merg în Spania, în Italia, în Olanda, ca să văd antrenamente, să mă documentez.

Cine e modelul tău de antrenor? Victor Piţurcă. Are câte ceva din toţi antrenorii pe care i-am avut.

CARIERĂ

Bulgarii l-au vrut pe "Jose" în naţionala lor

• Eugen Trică s-a născut la Craiova, pe 5 august 1976.
• În 1994 a debutat în prima echipă a Universităţii Craiova, de care s-a despărţit în 1999, când a semnat cu Steaua. În Ghencea a jucat patru sezoane.
• În 2003 a plecat la Litex Loveci, pentru doi ani. Trică a mai jucat la Maccabi Tel Aviv, ŢSKA Sofia, CFR Cluj, Anorthosis Famagusta şi Concordia Chiajna.

"Când jucam la ŢSKA, bulgarii au vrut să joc pentru naţionala lor, dar aveam deja două selecţii pentru România", ne-a dezvăluit Eugen Trică. Regretul său e că a evoluat prea puţin sub tricolor. "N-am trecut prin fotbal ca gâsca prin apă. Am jucat la echipe mari şi am în CV câteva titluri şi cupe câştigate. " EUGEN TRICĂ, fost fotbalist