Proconsulul Adrian a primit de la Vespasian misiunea de a merge în Fenicia și de a o curăța de creștini. Pe drum, spre capitala provinciei, Tripolis, află că însuși comandantul cetății, Leontie, era creștin.

Leontie, era grec de neam și un ostaș puternic și viteaz, călit în multe războaie.Dar în fața „vinei” de a fi creștin, meritele militare și politice ale lui Leontie nu contau.

Drept urmare Adrian trimite mai mulți soldați, conduși de tribunul Ipatie și de Teodul, să se grăbească a ajunge la Tripolis înaintea lui pentru a-l prinde pe Leontie, astfel încât, când ajunge el, să îl poată deja judeca.

Pe drum, însă, tribunul Ipatie se îmbolnăvește grav, fiind cuprins de febră și zguduit de frisoane. După trei zile, acesta are o vedenie cu un înger al Domnului, care îi spune că dacă vrea să se însănătoșească, să strige de trei ori către cer, împreună cu toți soldații lui: „Dumnezeul lui Leontie, ajută-mă!”

Ipatie le spune soldaților săi ce visase și, făcând ceea ce le zisese îngerul, se însănătoșește pe loc.

Teodul, care rămâne foarte impresionat de minunea vindecării șefului său, îi propune acestuia să meargă doar ei doi, înainte, mai repede, pentru a nu întârzia și a fi ajunși din urmă de proconsul.

Pe drum, celor doi le iese în cale Leontie însuși, care îi găzduiește la el acasă. Tustrei discută până dimineața, oaspeții povestindu-i minunea petrecută cu puțin înainte, iar Leontie vorbindu-le despre Hristos și credința adevărată.

A fost picătura de har care mai lipsea pentru a umple inimile lui Ipatie și Teodul, care primesc botezul Domnului

Când ajunge în cetate proconsulul Adrian și cere să i se înfățișeze la judecată Leontie, Ipatie și Teodul se prezintă și ei și mărturisesc că sunt creștini.

Tustrei sunt supuși la chinuri cumplite. Ipatie și Teodul sfârșesc decapitați, iar Leontie își dă sufletul în timpul torturii.