Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Elogiu celor care nu votează. Votul siluit. Merg la vot ca un nehotărît
Elogiu celor care nu votează. Votul siluit. Merg la vot ca un nehotărît

Elogiu celor care nu votează. Votul siluit. Merg la vot ca un nehotărît

Apelurile pentru participarea la vot cum că e o datorie morală, cetățeanescă, patriotică sau mai știu eu de care devin un exercițiu obligatoriu pentru proeminenții țării înainte de orice alegeri.

În răspăr, un grup oarecare, unitsăsalveze pe Ponta, din cîte îmi dau seama tot mai clar, cheamă la boicot electoral. Dacă comportamentul civic al acestui grup ar fi fost pur și idealist, m-aș fi lăsat convins. Mărturisesc, și eu mă gîndesc de la un timp dacă are rost să merg la vot și, dacă merg, cît de rău îmi va părea după ce voi vota. Ca într-o faimoasă butadă socratică, știu că voi regreta dacă voi vota pe oricare dintre cei pe care mă gîndesc să-i votez.

Motivele pentru care nu aș merge la vot, însă, ar fi fost de o cu totul altă natură decît cele ale slavatoriloruniți. Ei zic că vor o nouă organizare politică a democrației noastre. De acord. Și eu vreau! Dar să boicotez alegerile europarlamentare ca să cer trei modificări în legea partidelor mi se pare cam mult. Mai ales că acele modificări, referitoare la numărul de semnături de strîns pentru înregistrarea unui partid ori pentru depunerea unei candidaturi nu rezolvă nimic, subliniez, nimic, din problemele mari ale sistemului nostru politic. O dată la patru ani, cetățeanul chiar contează. Aș fi de acord să joc la șantaj cu însemnătatea mea, relevantă odată la patru ani, pentru ceva major. Și, da, refondarea sistemului nostru politic merită. Dar, să mă rezum la numărul de semnături, zău, e cam pe degeaba.

Unii zic că acest apel are legătură cu eșecul înregistrării unui partid al unora dintre cei care uniți salvează. O fi așa, nu știu ce să zic. Alții, zic că boicotul celor sensibili la mesajele de gen unițisalvăm ajută direct victoria imensă a lui Ponta. Nu vă ascund că și eu bănuiesc demult că salvatorii uniți îl ajută pe Ponta – am spus-o, de altfel, mai sus. Pentru mine e revelatoare agitațiunea din ianuarie 2012. Cînd știu bine, bine de tot, cum s-au strîns oamenii în Piața Universității în acele zile, și văd că liderii uniților salvatori de azi erau exact agitatorii Pieței de atunci, în mintea mea totul e clar. La fel, cînd am văzut cu cîtă grijă să nu supere pe Ponta s-a manifestat pentru Roșia Montana, ieșind o manifestație aproape chirurgicală ca mesaj – împotriva corporațiilor, dar nu împotriva guvernului care dă ok-ul corporațiilor, împotriva corupției, dar nu împotriva corupților cu nume și prenume din partidul de stînga aflat la guvernare, împotriva Parlamentului în general, cît mai în general  și, bineînțeles, împotriva lui Băsescu, MRU & comp. pentru că, doamnelor și domnilor, de fapt despre asta era  vorba, noapte bună!  Așadar, nici argumentele și nici natura mișcării nu m-au convins.

Eu, unul, nu aș fi mers la vot din alt motiv. Mie mi se pare că cel mai periculos lucru pentru noi, acum, este politizarea pînă la isterizare și îndușmănire. Am ajuns la concluzia că oamenii cei mai sănătoși sufletește și mental din societatea românească sînt cei care se țin departe de pasiunile politice. Nu poți fi sănătos dacă te uiți zilnic la televiziunile de știri, nu poți fi om normal dacă urăști după progam în fiecare seară, nu poți să rămîi decent dacă te amesteci, în orice fel, cu politica dîmbovițeană. Capacitatea de a îmbolnăvi a politicii noastre este uimitoare; focarul este extrem de agresiv. Nu mai poți fi sănătos dacă de te expui propagandei din ce în ce mai agresive. Cred din ce în ce mai mult, că creșterea numărului celor care stau departe de politica de azi, va asigura sănătatea României de mîine. România se va regăsi pe sine doar dacă agitații politici, nebunii studiourilor tv, vor deveni o jalnică minoritate tot mai ignorată. Abia atunci și politica însăși va redeveni ceea ce trebuie să fie. Deocamdată, avem un număr de oameni departe de politică – să-i păstrăm așa și să-i înmulțim!

 Eu cred că, dacă chiar nu ai ce vota, sănătos e să nu mergi la vot, nu să mergi să votezi din silă. Cînd aud că partidele vor să aducă la vot și pe cei care în general nu votează, mă înfor! Voi chiar vreți să ucideți și ultima fărîmă de sănătate psihică a națiunii? Cu cît trăiesc în bună pace mai mulți oameni  care pot să-și ducă viețile decent și liber fără să aibă habar cum îl cheamă pe primul-ministru, cu atît societatea e mai liberă și mai sănătoasă! Cu cît politica aceasta, de azi, e mai prezentă în viața fiecăruia dintre noi, cu atît sîntem mai vulnerabili și mai deteriorați!

Se spune, pe de altă parte, că a vota este o datorie față de tine însuți. Corect, cu un singur amendament: să nu-ți fie siluită voința! Să nu fi pus de ei în situația de a vota în scîrbă. Votarea are sens dacă o faci din convingere. Atît. Da, e grav să ai o opțiune și să nu o afirmi dintr-un motiv ori altul. Dar, dacă nu ai nici una, e absolut firesc să stai acasă. Nu e vina ta, e vina lor că nu-ți oferă opțiunea. E treaba lor vreme de patru ani să pregătească ziua în care tu optezi. Nu și-au făut treaba, nu te convinge nici unul, nu vota! Exercită libertatea de fi pe de-a întregul conform cu tine însuți!

Mulți oameni raționali mai sînt păcăliți cu calcule ”strategice”. Nu votezi tu, votează alții, e primul avertisment. Și dacă votez eu, nu mai votează alții? Votul tău contează. Asta e o imensă aiureală. Contează numai în măsura în care se întîmplă să fii parte a unui mare grup cu aceeași opțiune. Votul tău nu contează dacă, de pildă, îl dai unui candidat sub pragul electoral. E important să participăm, căci democrația presupune participare, nu absență. Nu aș fi atît de sigur. Democrația presupune transparență și onestitate. Este mult mai onest și democratic să le spun politicienilor mei că nu-mi place de nici unul și că sînt dispus să votez doar cînd va apărea unul de care îmi place, decît să le spun toată ziua că nu-mi place de nici unul și să mă duc să votez, totuși, pe unul dintre ei cînd mă cheamă. Adevărul este că nu există o datorie de a vota decît pentru cei care chiar cred în unul ori altul dintre candidați. Nu există o datorie de a vota în abstract, de a opta între orice mi se pune pe masă.

Pe o asemenea motivație, nu aș ieși la vot! Personal, aș lua-o drept o cură de însănătoșire a cuiva care, de mai bine de un an, încearcă să se vindece de patimile în care, cu voluptate, s-a aruncat în vremea de mai dinainte. Totuși, merg să votez pentru că am unele dorințe legate de aceste alegeri. O spun deschis, voi ezita pînă în ultima clipă între trei opțiuni: MRU, pentru că îl vreau pe mai departe în politică și știu că dacă nu va face acum 5% îi va fi foarte greu spre imposibil să mai continue să rămînă în liga marilor ambiții politice; PMP, pentru că îmi plac primii trei de pe listă; PNȚCD, pentru că, nu știu de ce, cred că se pot face multe lucruri bune pentru țară cu acest partid. Dacă aș fi avut o grijă că Monica Macovei nu va intra în PE aș fi votat, cu mîna la nas, lista PDL. Cum sînt sigur că intră, nu-mi voi da votul celorlalți oameni de acolo. În plus, sînt confortabil și pentru că știu că votul meu se va duce, în orice caz, spre PPE.

Publicat in categoriile: Opinii EVZ
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Accesează: