În anul 1930, Edward Bach, anatomopatolog din Ţara Galilor, a creat un amestec de esenţe florale, care l-a făcut faimos şi pe care l-a numit "Remediu de salvare" (Rescue Remedy). Acesta era făcut din cinci esenţe diferite, selectate pentru a depăşi crizele şi urgenţele de orice fel. Cercetătorul era ferm convins că bolile sunt manifestările exterioare ale unor dezechilibre afective. Bach mai credea, de asemenea, că numai florile au capacitatea de a uşura stresul şi a ajuns, astfel, să studieze efectele terapeutice ale diferitelor tipuri de flori.
Esenţele se obţin din florile plantelor sau ale arborilor, care sunt preparate în apă şi păstrate în alcool. Cel mai important este faptul că esenţele florale nu cunosc efecte negative şi sunt folosite foarte mult în cadrul tratamentelor complementare. Despre elixiruri se spune că fac să dispară stări emoţionale ca teama, lipsa de răbdare sau neliniştea.
Bach a ales să-şi prepare esenţele în formă lichidă pentru ca, ulterior, acestea să poată fi amestecate în formă personalizată. Anatomopatologul a pornit de la prepararea a 12 esenţe florale, pe care le-a denumit "Cei doisprezece tămăduitori".
Profesioniştii tratează mai întâi efectele
Practicienii, aşa cum sunt cunoscuţi acum cei care se ocupă cu prepararea şi amestecul esenţelor florale, urmează modelul Bach şi folosesc, de cele de mai multe ori, câte două tipuri de plante, pe care le aleg astfel: prima plantă din care obţin esenţa este dedicată trăsăturilor de caracter, iar cea de-a doua corespunde stărilor sufleteşti ale persoanei căreia îi sunt destinate esenţele respective.
De exemplu, unei persoane extrem de emotive, care trebuie să ţină un discurs public, îi este recomandat ca, înainte de acest eveniment, să ia două picături de „mimulus”.
Cei mai mulţi practicieni se ocupă în măsură foarte mică de cercetarea în profunzime a cauzelor stărilor psihologice şi se preocupă mai mult de consecinţele de suprafaţă, lăsând esenţele să acţioneze asupra problemelor.
Atenţie! Esenţele florale reprezintă o terapie complementară , iar folosirea acestora nu înlocuieşte tratamentul convenţional.
Poţi fi propriul terapeut
Deoarece alegerea nepotrivită a unei esenţe florale nu face niciun rău, acest tip de tratament poate fi aplicat de către oricine, însă, dacă după trei săptămâni de la folosirea lui nu apare nicio ameliorare a afecţiunii, se recomandă fie schimbarea esenţelor, fie întreruperea curei şi consultarea unui specialist.
Atunci când sunt alese esenţele florale, trebuie să se ţină cont, în primul rând, de ceea ce simte pacientul şi de senzaţiile prin care acesta trece în momentul respectiv.
Cum se prepară propriul amestec, după reţeta Bach
1. Se pun câte 2 picături din esenţa aleasă într-o sticluţă cu picurător de 30 de ml;
2. Se adaugă 1 linguriţă de coniac, după care se umple sticluţa cu apă minerală plată. Dacă se doreşte evitarea alcoolului, acesta poate fi înlocuit cu glicerină
3. Se administrează câte 4 picături de patru ori pe zi, sau la nevoie
Conţinutul sticluţei ar trebui să fie suficient pentru aproximativ 2-3 săptămâni.
Pentru stările sufleteşti trecătoare se recomandă 2 picături de esenţă, turnate într-un pahar cu apă, sau direct pe limbă.
1. Esenţele florale nu prezintă riscuri nici pentru gravide, nici pentru copii 2. Esenţele florale nu interacţionează cu medicamentele
Există efecte secundare?
Susţinătorii terapiei cu esenţe florale avertizează că tratamentul poate da naştere unor sentimente reprimate de multă vreme, care vor trebui eliminate pentru a se produce cu adevărat vindecarea. Cu toate acestea, doctorii consideră această terapie inofensivă, cu condiţia să nu fie folosită drept substituent total al medicinei convenţionale.
