Plutesc lin pe deasupra istoriei. Ca zeii Olimpului, mult peste capetele muritorilor de rând. Ei au puterea instalată. Ei deţin contorul. Existenţa lor e una dintre cele mai mari taine de după 1989. Mai mare decât cine-a tras în noi, după 22. Sunt "Regii duliilor". Sunt "Băieţii deştepţi".
Oamenii cei mai de succes ai tranziţiei. Le trebuie doar un pix ca asupra lor să plouă cu milioane. Iau curent ieftin şi îl vând scump. Afacerea perfectă. Nici bani nu le trebuie. Îi finanţează băncile. Instituţiile alea sinistre care vă bombardează cu somaţii! Pe ei îi ţin în braţe, la opulentul lor sân transnaţional. Le dau să sugă cât poftesc. Şi îi protejează, ca leoaicele de la "Animal Planet".
Capitalismul românesc umblă de 20 de ani cu capul spart. În 1989, s-a cam murit degeaba. Doar pentru a escamota cea mai abilă manevră de prestidigitaţie din istorie. Armata a picat mesa, omorând oamenii, pentru a scoate poporul în stradă. Estimp, pe şest, eşaloanele doi şi trei din nomenclatura de partid şi din Securitate puneau mâna pe putere.
Pe vremea lui Ceauşescu aveau tot ce voiau: viaţă fără griji, lux. Dar "tot cei voiau" nu era de ajuns. Au vrut să aibă averile LOR. Să fie PROPRIETARI. Să lase MOŞTENIRI. Să creeze DINASTII.
Ne puteți urmări și pe Google News
Aşa s-a născut cea mai sinistră specie din istorie: capitalismul de partid şi de stat. Proaspeţii "capitalişti", cu dunga de la caschetă încă vizibilă pe ceafa groasă, tunsă regulamentar, au primit pe tavă "afaceri" care să-i îmbogăţească rapid. O gogoşerie cont propriu, cu banii luaţi pe "Telecolorul" vândut în pripă, n-avea nici o şansă să se dezvolte. Patronul rămânea "gogoşar" pe viaţă, dacă nu făcea parte din sistem. Sau nu dădea faliment. În schimb, dacă erai "de-al lor", nu se usca bine cerneala pe certificatul firmei tale că venea statul să-ţi bată la uşă. Te întreba dacă nu îi poţi face rost de produse de la firma de peste drum. Sigur că poţi, răspundeai. Cereai banii în avans, te duceai peste drum, cumpărai marfa şi o revindeai cu profit gras. Simplu, fără bani. Se înţelege că profitul îl împărţeai cu protectorii.
Firmele-căpuşă, în illo tempore, au aparţinut "proto-băieţilor deştepţi". Privatizarea, scandalurile de presă, presiunea internaţională, au făcut necesară "rafinarea" reţetei. Mai sofisticate, contractele cu statul au rămas singura cale plauzibilă de îmbogăţire. Dovadă stau cel puţin 90% din Top 500. Dar măcar trebuie să transpiri puţin. Să te agiţi oleacă. Primeşti contractul să asfaltezi tot Bucureştiul, dar măcar trebuie să-ţi cumperi, acolo, două basculante, trei roabe, să angajezi 20 de amărâţi. Iar la anul, poţi să ai surprize: un puseu al DNA, o toană politică.
Doar "băieţii deştepţi" păreau intangibili. Contractele până în 2018, ale căror secrete sunt aprig păzite de băncile care i-au finanţat, le dădeau o linişte paradisiacă.
Până mai ieri. Pe frunţile înguste au apărut primii nori. Unul Bode, ministrul Economiei, vrea să le ia la puricat contractele. Se pare că nu sunt chiar inexpugnabile. Că au hibe, dacă vrei să le găseşti. Că, ei, "băieţii", vor trebui să mai lase din nas. Dacă e aşa, Bode e un erou. Aşteptăm cu interes să-i vedem poziţionarea, în raport cu scutul, la sfârşitul bătăliei.
Recomandările noastre
