Mircea Marian: „Dinu Patriciu susţine că nu mai puţin de 50% din «birocraţia centrală şi locală» ar trebui să fie concediată”.
Într-un articol publicat într-un ziar pe care-l patronează, Dinu Patriciu susţine că nu mai puţin de 50% din „birocraţia centrală şi locală” ar trebui să fie concediată. Trecem peste faptul că Patriciu putea să-l convingă să urmeze acest sfat pe prietenul său, fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu. La sfârşitul guvernării liberale, în 2008, cheltuielile cu personalul bugetar au depăşit 8% din PIB, faţă de 4,8%, în 2004.
Dar fostul patron al Rompetrol are dreptate atunci când arată că numărul bugetarilor - undeva în jur de 1,3 milioane - este mult prea mare. Veniturile lor - care au crescut până şi în acest an urmare a legilor emise de guvernul anterior - sunt plătite din taxele şi impozitele firmelor private, şi aşa sufocate de criză. Andreea Vass, consilier al primului-ministru, a arătat, într-un articol publicat recent în „Ziarul Financiar”, că legea salarizării unice nu va putea fi aplicată fără reduceri de personal în sectorul bugetar, întrucât vor trebui finanţate creşteri salariale, pentru restabilirea echităţii „interprofesionale”. Iar cei care rămân în administraţie ar trebui să fie obligaţi să ia câte două săptămâni de concediu fără plată, pe timpul verii, susţine consilierul premierului.
Vorbe, pentru că nici un politician aflat la putere nu va îndrăzni să ia astfel de măsuri nepopulare în acest an electoral. Vass este singurul demnitar din PDL care are curajul să spună că ar trebui ca guvernul să recurgă la concedieri. Dar funcţionarii publici au în spate sindicate extrem de vocale, iar liderii lor sunt cât se poate de implicaţi în bătălia politică.
Sub această presiune, aproape toate reformele au fost blocate - de la legea salarizării unice la schimbarea sistemului de învăţământ, concedierile de la căile ferate sau privatizările din sectorul energetic, cerute chiar de Banca Mondială. Uitaţi-vă la comunicatele guvernului: de luni întregi se lecturează proiecte şi se înfiinţează noi comitete care „analizează”, dar nu se ia mai nicio măsură concretă. De exemplu, premierul Boc a promis, pe 8 aprilie, că, într-o lună, se vor „lua măsuri” pentru desfiinţarea sau comasarea unor agenţii. Nu s-a întâmplat nimic. În 2010, românii vor plăti scump ezitările şi amânările guvernului Băsescu-Boc-Geoană.
De fapt, întrebarea esenţială ar fi: îşi mai justifică existenţa coaliţia PDL-PSD, în condiţiile în care executivul nu este capabil să mai ia aproape nici o decizie serioasă? După opinia mea, este o chestiune de timp până când vor începe marile scandaluri de corupţie, nu găinării de genul celei făcute de ministrul tineretului. În parlament, alianţa nu mai funcţionează. Deputaţii şi senatorii PSD, strâns uniţi în jurul lui Adrian Năstase, votează constant alături de PNL şi UDMR. În aceste condiţii, ce alternativă ar fi mai bună: un guvern minoritar, format de PDL, o nouă majoritate parlamentară formată din PNL, UDMR şi PSD sau alegeri anticipate?
Oricare ar fi varianta pe care o preferaţi, eu cred că România a pierdut bătălia cu criza.
Recomandările noastre
