Florian Bichir face un apel la politicieni: "Macar aveti decenta si nu ne pangariti Pastele. Destul ne-ati spurcat sufletele cu duhoarea voastra!"
In Postul Pastelui, moment care pregateste cea mai mare sarbatoare a crestinatatii - Invierea lui Hristos - asistam la scene apocaliptice, scene de canibalism politic.
Grotescul situatiei i-a intristat si alarmat pana si pe ierarhii ortodocsi, care au facut un apel la oamenii politici. Istoriografia bicericeasca mentioneaza ca astfel de apeluri disperate nu au mai fost facute de Biserica decat in perioada de cumplite cataclisme sau pe vreme de razboi. Iar apelul este bine-venit pentru ca asistam la un razboi civil, un razboi romano-roman.
„Adanc intristati, in ultima vreme, de spectacolul pe care ni-l ofera arena noastra politica si fiindu-ne evident ca ultimul lucru la care se gandesc alesii nostri, fie de la putere, fie din opozitie, este tocmai poporul care i-a investit cu mandatul de a conduce tara, le adresam tuturor un calduros apel de a depune toate eforturile intru depasirea orgoliilor personale, intereselor partinice sau vendetelor acoperite si de a gasi grabnic solutii pentru pace si cooperare in slujba exclusiva a binelui public”, spun opt ierarhi ortodocsi din Transilvania.
Ca odinioara Daniil Sihastru, sapte episcopi si mitropolitul Bartolomeu Anania - al carui stil inegalabil tasneste din text - ii cearta pe politicieni. Ii mustra pentru ca au uitat de interesul national, de omul de rand si ii roaga pe un ton duhovnicesc, dar ultimativ sa dea dovada de intelepciune, cu nadejdea ca „poporul roman nu va fi umilit in asteptarile lui”.
Revolta clericilor este fireasca, iar dupa citirea acestui text obrajii multor politicieni ar trebui sa arda, ca dupa doua palme bune. Pierduti in labirintul propriilor interese si ocupati peste cap cum sa-si loveasca mai bine dusmanul politic, cum sa-l schilodeasca, politicienii au uitat ca ei reprezinta la urma-urmei nu niste voturi, biete hartii aruncate-n urna, ci niste oameni.
Oameni care sufera, sangereaza, indura foamea si se uita blestemand cum aceasta tara nu mai poate fi guvernata. Cum meschinaria unor imbuibati e mai importanta decat Romania.
Ca soldatii romani odinioara, care au sfasiat camasa lui Hristos, impartind-o la zaruri, politicienii romani joaca tara la table. Sau mai bine zis la poker, unde stau cu pistoalele pe masa.
Privindu-se in ochii tulburati de atata ura, asteptand cel mai mic gest de slabiciune pentru a-si lichida definitiv adversarul. Da, avem de-a face cu niste politicieni-pokeristi, dar nici macar onesti, ci trisori. Trisori ai bunului public, al bunatatii si cuminteniei acestui pamant care-i rabda de prea mult timp.
In Postul Pastelui, cand sufletele ar trebui ferite de ispite, le aduc aminte acestor politicieni de intrebarea copilului catre tatal sau care fura porumb de la CAP privind speriat de jur-imprejur: „Taticule, dar in sus nu te-ai uitat?”. Degeaba priviti cuprinsi de frica daca nu mai aveti niciun Dumnezeu. Macar aveti decenta si nu ne pangariti Pastele. Destul ne-ati spurcat sufletele cu duhoarea voastra!