CARTIANU: "Noi i-am aruncat în stradă, iar primăriile i-au lăsat să se înmulţească. Ei, câinii fără stăpân, încearcă să supravieţuiască în jungla urbană. Trebuie să ne protejăm de muşcătura lor, dar nu avem dreptul să-i măcelărim!"
Plecând de la cazul profesoarei de desen sfâşiate pe una dintre străzile Capitalei, „Evenimentul zilei“ a demarat o campanie intitulată „Ce facem cu maidanezii?“. Demersul jurnalistic se bazează pe amploarea pericolului reprezentat de câinii vagabonzi.
Cifrele sunt îngrozitoare: anual, peste 10.000 de bucureşteni, dintre care 2.000 de copii, se prezintă la spital cu muşcături de câine. Bilanţul fiecărei zile este, în medie, de 22 de adulţi şi 6 copii. Şi asta numai în Capitală! Şi numai în ceea ce priveşte cazurile raportate medical! Extinzând problema la nivelul întregii ţări şi adăugând situaţiile în care cei muşcaţi nu se prezintă la medic, rezultă un tablou înfricoşător. Convieţuim cu un pericol de dimensiuni epidemice, dar închidem ochii şi mergem mai departe. Eventual, ne rugăm să nu fim noi cei muşcaţi. Noi sau ai noştri - copii, părinţi, bunici...
Cum s-a ajuns aici şi ce e de făcut? Din păcate, prima tentaţie, mai ales din partea celor păţiţi, este să se răzbune pe câini. Să măcelărească animalele nimănui, călcându-le cu maşina, zdrobindu-le picioarele, rupându-le şira spinării ori strivindu-le ţeasta cu ranga.
Vă implor: nu faceţi asta! Trec peste aspectul „câinele - cel mai bun prieten al omului“ şi ajung la situaţia bietelor vieţuitoare. Fără stăpân, fără culcuş, fără hrană, dar cu duşmani la tot pasul, maidanezii sunt condamnaţi la o luptă nemiloasă pentru supravieţuire. Şi nu ei sunt de vină că au ajuns în situaţia asta! Vinovaţi suntem noi, oamenii, pentru că atunci când n-am mai avut nevoie de ei sau când nu i-am mai putut ţine, i-am aruncat în stradă. Atunci le-am făcut o primă nedreptate!
Mulţi au murit rapid, nereuşind să se adapteze junglei urbane. Supravieţuitorii au urmat cursul firesc al lumii vii: s-au organizat în haite, s-au înmulţit şi au învăţat să-şi procure hrană. De nevoie, au învăţat şi să se apere. De exemplu, dacă dai cu piciorul într-un câine sau dacă-l calci din greşeală, instinctul lui natural îi spune să te muşte. Iar o căţea cu pui va fi întotdeauna agresivă cu cei care-i pătrund în „spaţiul vital“. În condiţii similare, şi omul se sălbăticeşte şi devine agresiv. Paralela maidanezi- boschetari nu-i este favorabilă omului.
Noi, oamenii, i-am aruncat în stradă când, construind blocuri, n-am mai avut curţi pentru ei. Noi, prin reprezentanţii noştri la primării, ne prefacem de 18 ani că rezolvăm problema, dar de fapt nu rezolvăm nimic. Dacă maidanezii ar fi fost sterilizaţi în anii ’90, acum n-ar mai exista haite pe străzile marilor oraşe. Pur şi simplu, „rasa“ maidanezilor s-ar fi stins natural.
Pentru toţi cetăţenii muşcaţi de câinii vagabonzi, vom pune tunurile pe primării. Au avut obligaţia legală de a rezolva problema, au avut chiar şi bani - zeci de milioane de euro -, dar le-au interesat doar şperţurile. Începem cu cazul profesoarei de desen hăcuite de un maidanez. O vom susţine în intenţia ei de a da în judecată Primăria Capitalei, oferindu-i, gratuit, asistenţă juridică. Vrem să fie despăgubită pentru că pătimeşte din cauza indolenţei unor funcţionari. Şi mai vrem să creăm un precedent juridic, astfel încât fiecare muşcătură de maidanez să fie plătită scump de somnoroşii pripăşiţi prin primării. Cine ştie, poate aşa se vor trezi. Citiţi şi: CAMPANIE EVZ: Ce facem cu maidanezii?
Profesoară de desen mutilată de maidanezi Şi muşcaţi, şi cu banii luaţi!
Recomandările noastre
