Ioana Lupea: „Nicolas Sarkozy încearcă să instaleze, aproape cu forţa, telefonul Uniunii Europene la Palatul Elysée“.
„Micul licurici“ nu este la fel de indulgent cu Israelul ca „marele licurici“. „Micul licurici“ este Franţa lui Nicolas Sarkozy, care a condamnat ofensiva terestră a Israelului în Fâşia Gaza şi care încearcă să profite de vidul de autoritate creat de transferul de putere de la Casa Albă. „Omniprezentul“, „atotştiutorul“, „voluntarul“, „agasantul“ Nicolas Sarkozy, aşa cum l-a etichetat presa, încearcă să instaleze, aproape cu forţa, telefonul UE la Palatul Elysée, criza din Orientul Mijlociu fiind, pentru el, o oportunitate.
Vocea critică a Franţei s-a auzit răspicat în contradicţie cu poziţia SUA care legitimează acţiunea Israelului, exprimată la reuniunea de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU. Franţa a fost lăsată iniţial singură de preşedinţia cehă a UE, care s-a aliniat „marelui licurici“ şi a îmbrăţişat justificarea Israelului că intervenţia terestră este o acţiune defensivă, nu ofensivă. A doua poziţie oficială a preşedinţiei UE, mult mai apropiată de Paris decât de Washington, cere încetarea imediată a focului şi facilitarea ajutorului umanitar. Cu excepţia aliatului tradiţional SUA, numai Germania consideră acţiunea terestră ca fiind defensivă, dar cu jumătate de gură.
O greşeală tactică a Israelului a alimentat şi mai mult criticile internaţionale: blocarea accesului jurnaliştilor străini şi a organizaţiilor umanitare în Gaza. Decizia de a nu permite ziariştilor să intre în Fâşie a obligat media să apeleze la singurele persoane care pot transmite informaţii de la faţa locului. Pe televizorul din sufrageria locuitorilor planetei apar cifre privind victimele civile, imagini şi declaraţii din surse palestiniene subiective, foarte utile maşinii de propagandă a Hamasului. BBC a transmis în noaptea ofensivei intervenţia unui palestinian lângă locuinţa căruia a explodat o bombă. Emoţia omului care a plecat prin casă cu telefonul să verifice dacă familia îi este întreagă a fost resimţită de mii de telespectatori. Exact ceea ce dorea Israelul să evite. Dezaprobarea internaţională nu este un semn bun pentru ofensiva terestră din Gaza. Pentru guvernul Ehud Olmert, este absolut necesar să-şi atingă obiectivul tangibil şi de aceea clamat cu insistenţă, distrugerea capabilităţilor militare ale Hamas. Şi să evite reeditarea eşecului din războiul de 34 de zile din 2006, împotriva Hezbollahului libanez. În caz contrar, Israelul va ieşi din Gaza mai slăbit decât a intrat, consideră analiştii. Pentru asta este însă nevoie de timp, iar Franţa, în special, face eforturi evidente şi considerabile să nu i-l dea.
În fruntea liderilor care cer încetarea imediată a intervenţiei terestre este chiar Nicolas Sarkozy, în care Israelul îşi descoperise un nou prieten, ovaţionat după discursul ţinut în Knesset ca preşedinte în exerciţiu al UE. „O gură de aer curat“ îl numea atunci „Jerusalem Post“. Lui Nicolas Sarkozy, care va începe astăzi un turneu personal în Orientul Mijlociu, i-a cerut preşedintele Autorităţii Palestiniene Mahmoud Abbas să facă presiuni asupra guvernului Olmert pentru a opri „agresiunea“.
România nu s-a alăturat poziţiei „micului licurici“. Atitudinea MAE echilibrată, ambiguă şi corectă, reflectă prioritatea asumată încă de la vizita preşedintelui Autorităţii Palestiniene la Bucureşti: securitatea românilor. Iar aceasta depinde pentru moment de Ierusalim, cel care dă permisele de ieşire din Gaza.
Recomandările noastre
