Horia Ghibuţiu: "S-ar putea ca nici Mircel şi nici Călinel să nu fie desemnaţi câştigători. Poate fi Theodorel sau chiar Mugurel".
La exact 600 de ani de la prima atestare documentară a Dorohoiului, orăşelul moldav are din nou şansa de a intra în cartea de istorie. Acolo a cuvântat ieri Mircea Geoană, preşedintele unui partid cotat cu şanse bunicele la primul scrutin uninominal dintr-o ţară mai degrabă nefericită, după cum ne informează presa vremii. Graţie liderului PSD-ist, am aflat care sunt premierii pe care îi va propune preşedintele Traian Băsescu după proximul scrutin. Dar, pentru că tot vorbim despre o întâlnire de partid, să-i dăm cuvântul domnului Mircea Geoană: „Se încearcă o diversiune de campanie, aceea că Traian Băsescu poate să pună pe Gigel, Fănel, Gicuţa sau Lenuţa premier“.
Prin această luare de poziţie, Geoană probează o solidă cultură fotbalistică pe care, sincer, nu-l bănuiam să o aibă. Practic, PSD-istul îl parafrazează astfel pe Cornel Dinu - omul de fotbal care vrea să demonstreze zilele acestea că scrie mai bine decât a antrenat -, acesta biciuind odinioară moravurile din fotbalul autohton, când i-a arătat cu degetul pe Jenel, Romel, Gigel şi Fănel. Cei ce se ascundeau sub aceste nume erau lesne de identificat: era vorba despre Jean Pădureanu, Romică Paşcu, Gigi Neţoiu şi Gheorghe Ştefan. Dar cine să fie Gigel, Fănel, Gicuţa sau Lenuţa din politică? Mircea Geoană preferă suspansul unui serial poliţist de sâmbătă seara şi nu ne spune. În schimb, rămâne în registrul fotbalistic, dând cu stângul în dreptul, cu o observaţie prin intermediul căreia nu se va califica niciodată la rubrica „Dicţionar de înţelepciune“ din această pagină. Inspirat, parcă, de afişele în care unii candidaţi ai partidului său apar încremeniţi în uniforme de generali, politicianul comite următoarea entorsă logică: „Democraţia se discută, nu se execută!“. Şi, culmea, din mijlocul însufleţitului grup participant la mitingul electoral n-a strigat nimeni ofsaid.
Ce păcat că Geoană n-a venit ieri la dezbaterea pe care o propusese Călin Popescu-Tăriceanu! Cei doi oameni politici ar fi avut ocazia de a se duela direct, dacă nu politic, măcar fotbalistic. Fiindcă, să vezi dandana, şi pe primul-ministru l-a trecut ieri un fior şi a simţit nevoia să coboare pe gazon. Iată pilda premierului: „Campania electorală n-o să rămână veşnic decât acelaşi lucru pe care l-am văzut de 20 de ani încoace. Un fel de bătălie care seamănă cu ceea se întâmplă în tribună în futbol, când unii aruncă cu petarde şi intervin alţii să le stingă“.
Dincolo de aceste pase la distanţă şi şuturi în gol, pe terenul pe care evoluează atât Mircea Geoană, cât şi Călin Popescu-Tăriceanu, adversarul rămâne Traian Băsescu, preşedintele care îşi rezervă rolul de arbitru în meciul electoral care se va disputa pe 30 noiembrie. Marea problemă a acelei partide este că s-ar putea ca nici Mircel şi nici Călinel să nu fie desemnaţi câştigători. Poate fi Theodorel sau chiar Mugurel. Dar acest lucru îl ştiu numai Trăienel şi, cu voia celor de mai sus, publicul spectator la această campanie electorală veselă, dacă n-ar fi tristă.