Chiar dacă, oficial, este parlamentar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, el nu mai reprezintă pentru viaţa politică din România decât un motiv de jenă. În PSD, cuvântul său înseamnă un pic mai mult decât cel al lui Ion Iliescu. Vanghelie, care a schimbat doi miniştri de interne şi are şanse să plaseze un secretar de stat la Ordine Publică, este astăzi mult mai influent decât fostul premier. Colegii de partid îl mai apără pe Năstase doar pentru că se tem că le va veni şi lor rândul la DNA.

Înţeleg că Adrian Năstase, la doar 58 de ani, nu vrea să se pensioneze din activitatea politică. Uitaţi-vă ce a păţit Mona Muscă, imediat ce a devenit un cetăţean oarecare: justiţia a acţionat eficient şi rapid şi a decis că a făcut poliţie politică. Procesul lui Dan Voiculescu cu CNSAS a început tot în anul 2007, dar până să se ajungă la o sentinţă vor mai trece mulţi ani. Preşedintele Consiliului Naţional al PSD are nevoie de imunitate parlamentară, dar şi de posibilitatea de a-şi instrumenta procesul la televizor, unde reporteri furioşi îl vor întreba: „Şi cât veţi mai suporta, domnule Năstase, ca DNA-ul să fie instrumentul politic al lui Traian Băsescu? De ce nu faceţi ceva?“. Iar Năstase, zâmbind înţelegător, va sugera că vinovat este Mircea Geoană, cel care a vândut partidul dictatorului de la Palatul Cotroceni.
 
PSD nu va rupe coaliţia cu PDL de dragul lui Adrian Năstase. Nici unul dintre baronii care abia şi-au înfipt dinţii în ciolan nu va abandona prada de dragul unui personaj care nu le mai poate oferi nimic în schimb. Pe măsură ce se fac noi numiri în structurile executivului, tot mai mulţi membri ai PSD vor deveni dependenţi (material) de noua putere. Ce a oferit Năstase, între 2001 şi 2004, s-a consumat şi s-a uitat. Acum, nici un lider marcant al PSD nu a protestat la propunerea ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu, de a-i prelungi lui Daniel Morar mandatul la conducerea DNA. N-ar fi exclus ca între cele două partide aflate la guvernare să existe o înţelegere subterană cu privire la menţinerea lui Morar şi sacrificarea, pe altarul luptei împotriva corupţiei, a câtorva ţapi ispăşitori. Năstase, care a reuşit performanţa de a fi, în ultimul sondaj INSOMAR, cel mai puţin credibil lider politic – sub Tăriceanu! – este dispensabil.
 
Partea proastă este că situaţia dosarelor lui Năstase va continua să submineze relaţia României cu Uniunea Europeană. Într-o săptămână sau două, va apărea un nou raport critic privind situaţia justiţiei. Nu se va ajunge, probabil, la aplicarea clauzei de salvgardare, dar tot mai multe informaţii neoficiale venite de la Bruxelles indică posibilitatea ca fondurile destinate României să fie îngheţate – aşa cum s-a procedat în cazul Bulgariei. Fără bani europeni, guvernul nu va putea gestiona criza economică. Parlamentarii PSD ar trebui să fie conştienţi că se salvează pe ei înşişi sabordând această epavă, pe nume Adrian Năstase.