Florian Bichir: " Un studiu realizat de eJobs în perioada 28 mai-8 iunie a scos la iveală că primarul ideal trebuie să fie un lider al comunităţii locale şi un bun gospodar."
Evident au apărut clişeele care bântuie de ani de zile: 36% dintre respondenţi au cerut ca primarul să fie „mai prezent“, acuzând edilii de chiulangită cronică, iar peste două treimi (68,57%) consideră că principalul avantaj care vine odată cu obţinerea fotoliului de primar este „satisfacţia că poate face ceva pentru comunitate“.
În mod surprinzător, cei care au luat parte la studiu au spus că îşi doresc să aibă un primar „uman“, 27% considerând că acesta trebuie să manifeste empatie faţă de concetăţenii săi, în timp ce 20,23% cred că edilul nu trebuie să aibă neapărat studii, ci mai degrabă să fie „om de bună credinţă, de bun-simţ“.
Această percepţie indică faptul că românii cred că edilul lor este un birocrat, un om afundat până peste cap în hârtii, pentru care oamenii nu contează. Un devorator de suflete care visează numai utilităţi, betoane, borduri şi alte astfel de chestiuni.
Părăsit de administraţie ca un orfan, electoratul simte nevoia de intuire a realităţii prin identificare afectivă, pentru că aceasta înseamnă empatie. Greu însă de definit această dorinţă de a avea un primar uman. Poate un fel de tătuc grijuliu, un primar care să fie un fel de duhovnic, o mamă a răniţilor. Cert este că înstrăinarea politicienilor aruncaţi în administraţie a dus la naşterea acestui sentiment. Al părăsirii, al primarului care e prezent o dată la patru ani şi care se uită la concetăţenii săi ca la nişte simple fiinţe ce fac umbră degeaba pământului. Ba mai vin şi cu cereri spre rezolvare.
Succesul lui Sorin Oprescu poate provine şi din această empatie. În nenumărate rânduri, Doctorul a făcut apel la cei pe care i-a operat, i-a salvat. S-a prezentat de parcă era ucenicul Sfinţilor Făcători de Minuni Cosma şi Damian, doctori fără arginţi. Privirea umedă, discursul băsescian şi victimizarea sa au creionat portretul unui Mesia administrativ. Nici nu mai contează că nu are soluţii, pe el îl doare de bucureşteni.
Evident şi în politică, dar mai ales în campanii electorale există mult teatru, iar Doctorul şi-a jucat bine rolul. Părea chiar un absolvent de IATC faţă de Vasile Blaga, care, rigid şi scrupulos, dădea soluţii. E greu însă de spus pe cine vor vota oamenii: pe candidatul-telenovelă sau pe buldogul cu soluţii? Pe veşnicul număr 2 Murgeanu sau pe tatăl SAFI, Chiliman? Pe necunoscutul Silaghi sau pe populistul Piedone?
Campania e încă în desfăşurare, iar anunţatele mitinguri de comemorare a Mineriadei din 13-14 iunie 1990 pot schimba percepţia electoratului. În faţa odioaselor crime şi a maltratărilor la care au fost supuşi bucureştenii, în câteva secunde se poate duce de râpă orice capital afectiv. Când afli că aproape 200 de oameni au dispărut, iar vreo 4.000 au fost bătuţi, îţi vine greu să mai crezi în nobila prietenie dintre Ion Iliescu şi doctorul Oprescu, în curate sentimente de stânga. Se joacă acum cartea empatiei...
