Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > EDITORIALUL EVZ: Diversiunea Blejnar, noul Acar Păun
EDITORIALUL EVZ: Diversiunea Blejnar, noul Acar Păun

EDITORIALUL EVZ: Diversiunea Blejnar, noul Acar Păun

În România, sinonim pentru "ţap ispăşitor" este Acarul Paun. În realitate, acest personaj chiar a existat.

Acarul, adică muncitorul feroviar Ion Păun, a fost considerat singurul vinovat pentru o ciocnire între două trenuri, pe linia Ploieşti – Buzău, în data de 4 iulie 1923. Trenul accelerat 701 Bucureşti – Chişinău s-a ciocnit în gara Vitileanca (azi Săhăteni) din judeţul Buzău de un tren mărfar care staţiona. Numărul morţilor a fost 66, iar al răniţilor – 105. Primele cercetări ale autorităţilor au stabilit, evident, vina personalului din staţia CFR Vitileanca. Şeful gării lipsea de la serviciu în momentul accidentului. Era pasager chiar în trenul accelerat şi, fiindcă a fost grav rănit, i s-a trecut cu vederea vina. Aşa că nu mai ramânea decât un singur ţap ispăşitor, celălalt angajat, acarul Ion Păun, omul care schimba macazul. Păun a făcut, evident, puşcărie! A primit până la urmă despăgubiri, dar după moarte!

De obicei, când corupţia explodează în societatea românească, se aplică aceeaşi soluţie de fiecare dată: e identificat un Acar Păun care este găsit vinovat de tot. Urma scapă turma! În felul acesta, nemulţumirea publică este deviată, toată lumea se uită spre cel indicat drept vinovat şi se aşterne tăcerea. Greu este numai până este găsit obiectul dispreţului şi al oprobriului public. Odată identificat acesta, problema este rezolvată. De la inundaţii până la creşterea preţurilor, de la scăderea nivelului de trai până la accidentele de circulaţie, e vinovat Acarul Păun, acest panaceu al problemelor publice. Un exemplu clasic de manipulare publică, după cum o demostrează şi Bogdan Teodorescu în lucrarea sa de doctorat. Acest scenariu se tot derulează şi în aceste zile legat de corupţia endemică ce subjugă România. Avem o corupţie, ce facem cu ea? Noroc că s-a găsit un vinovat sui-generis în persoana lui Sorin Blejnar, pe care nu ştiu cine, dar bănuiesc de ce, încearcă acum să-l scoată responsabil de tot ce mişcă rău în ţara asta. În felul acesta, cu ideea indusă că Blejnar e "Regina", mai-marii se pot ascunde liniştiţi, pentru că poporul va cere capul lui Moţoc, şi domnia va continua netulburată. Nu judec aici cazul în sine, care este de competenţa instituţiilor de drept, dar e evidentă încercarea de a direcţiona şi mediatic, şi contextual orice acuzaţie de corupţie în direcţia amintită.

Mă grăbesc să anunţ că nu-l cunosc pe acest Blejnar, n-am neamuri în vămi, nici afaceri. Obstinaţia cu care se încearcă inculparea acestuia mi se pare dubioasă. Chiar dezvăluirile, care vin gradat, câte un Blejnar în fiecare zi, mi se par a fi dirijate. Nu zic că Blejnar e Albă ca Zăpada, curat ca lacrima, dar nu cred că-i singurul vinovat.

Mai rămâne să-l acuzăm pe Blejnar şi de ratarea intrării în spaţiul Schengen, ba chiar şi de criza din România, pentru ca tabloul să fie complet. Dacă nu aş fi văzut genul acesta de scenariu repetându-se, poate m-aş mai fi îndoit de veridicitatea lui. Dar, de fapt, nu e nimic nou, e aceeaşi porţie de iluzie care ni se serveşte de fiecare dată când problema devine prea dureroasă. Şi crede cineva că dacă dispare Blejnar din peisaj corupţia se evaporă? Aşa da, aş înţelege demersul, trebuie amputat piciorul cangrenat, iar restul organismului îşi va reveni brusc la normalitate. Evident că nu e cazul, deci demersul de a-i pune personajului totul în cârcă e doar un exerciţiu de imagine menit să-i ferească pe alţii şi să concentreze tirul opiniei publice într-o anumită direcţie.

Nu cred că sistemul corupţiei este unul plan sau triunghiular, cu pioni, ture şi regină. Dimpotrivă, e un balaur cu mai multe capete, un mitologic Typhon, care avea o sută de capete şi şerpi pe trup.

Nu cred că aşa se rezolvă problema corupţiei dacă o avem, şi nimeni nu poate nega că o avem la cote înspăimântătoare. E nevoie însă de măsuri reale şi de schimbări sistemice pentru a impune transparenţa şi corectitudinea în actul public. Acestea însă sunt greu de luat şi, să recunoaştem, mulţi nici nu şi le doresc. E mai simplu să sacrifici un Acar Păun, sistemul continuă şi, măcar pentru o perioadă, lumea va tăcea. Nicio problemă, data viitoare se va găsi un alt ţap ispăşitor. Acum e rândul lui Bejnar! Aşa că, Blejnar, dă-te la o parte, ca sistemul să-şi continue nestingherit opera! Ţara o cere: să plece unicul corupt!