Ioana Lupea: „Lipsa de proiect, de maturitate și de credibilitate a politicienilor români a lăsat forțele democratice din Moldova fără un avocat necesar la Uniunea Europeană”.
România are o datorie faţă de Republica Moldova. Aceea de a face ca revendicările tinerilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale, legate de democratizarea Moldovei, să devină exigenţe ale Uniunii Europene faţă de puterea de la Chişinău. Acum. Altfel, „revoluţia twitter” va rămâne doar un studiu de caz, o curiozitate de manual de teoria comunicării, sau, mai rău, un episod nebulos din istoria unei mici ţări de la periferia spaţiului de influenţă rusesc, aşa cum le-ar conveni marilor puteri să claseze mişcarea pentru democraţie de la Chişinău.
Nu este datoria de ţară-mamă emotivă sau de frate mai mare şi mai deştept - comportament contraproductiv care a alimentat ani de-a rândul autoritarismul comuniştilor moldoveni -, ci de stat vecin, membru al UE şi al NATO, pentru care încălcările normelor democratice şi ale drepturilor omului sunt inacceptabile.
Parteneriatul Estic ce va fi propus de Uniunea Europeană şi Republicii Moldova poate fi un instrument de democratizare şi o oportunitate pentru România. Un prilej favorabil ne-a fost oferit şi de administraţia Bush, care a declarat Bucureştiul un partener privilegiat în discuţiile privind Republica Moldova. Ratat însă din cauza unei politici externe dezastruoase sau conduse de interese de imagine internă. Adrian Cioroianu a strălucit prin superficialitate, Lazăr Comănescu prin absenţă. Iar preşedintele Traian Băsescu s-a dat în stambă dezvăluind unor elevi olimpici oferta neserioasă pe care i-ar fi făcut-o preşedintelui Vladimir Voronin, aceea ca Moldova să intre odată cu România în Uniunea Europeană.
Cu excepţia unei petiţii a europarlamentarului PDL Maria Petre, referitoare la revocarea licenţei de emisie a Pro TV Moldova, nu există nicio acţiune memorabilă a reprezentanţilor României în PE prin care să se atragă atenţia asupra abuzurilor din Moldova, mai ales împotriva libertăţii de exprimare. Lipsa de proiect, de strategie, de maturitate şi mai ales de credibilitate a politicienilor români a lăsat forţele democratice, politice şi civice fără un avocat necesar la Uniunea Europeană. Pe care forţele democratice din România l-au avut în timpul tranziţiei postcomuniste.
Acuzaţia proferată de Vladimir Voronin că s-ar afla în spatele demonstraţiilor de la Chişinău, precum şi cererea Dumei de stat din Rusia adresată României de a-şi clarifica poziţia faţă de proteste sunt intimidări, o modalitate de a ne închide gura.
Este adevărat că opereta politică prounionistă interpretată ani de-a rândul de politicienii de pe Dâmboviţa le-a oferit acum adversarilor democraţiei din Moldova posibilitatea de a acţiona preventiv, astfel încât orice reacţie a Bucureştiului să fie interpretată ca o confirmare a intenţiilor sale expansioniste. Dar pasivitatea diplomaţiei noastre în aceste zile în care protestatarii, unii dintre ei adolescenţi, sunt ridicaţi de poliţie de pe stradă, din case şi din spitale, ar însemna că România a căzut în capcana întinsă de comuniştii moldoveni şi de Kremlin.
Recomandările noastre
