Mircea Marian: „Guvernul Boc a avut şi idei bune: a vrut să îngheţe salariile bugetarilor. Numai că-i lipseşte ceva: curajul să ia o măsură nepopulară“.
Guvernul Boc are şi idei bune: vrea să îngheţe, pentru următoarele şase luni, salariile şi pensiile. Problema este că nu are curaj să o facă. Mircea Geoană şi-a asumat rolul de lider al opoziţiei din interiorul coaliţiei majoritare şi a anunţat că se opune unei astfel de propuneri. De ce? Pentru că se teme că, în prag de alegeri, va fi afectat electoratul PSD.
Salariile sunt deja blocate în imensa majoritate a companiilor private. Unele firme, inclusiv în presă, le-au redus. Când îi întrebi pe angajaţi dacă preferă să se ajungă la concedieri sau să se diminueze, în bloc, salariile, majoritatea optează pentru scăderea veniturilor. Un salariu mai mic este mai bun decât ajutorul de şomaj, dincolo de efectele psihologice dezastruoase ale pierderii locului de muncă.
Un fapt: în ultimii patru ani, numărul angajaţilor plătiţi de la buget a crescut cu circa 160.000. Alte 50.000 de posturi erau bugetate, dar neocupate. Sub guvernul Tăriceanu, circa 7% din PIB s-a dus pentru plata angajaţilor la stat. Cabinetul PSD limitase aceste cheltuieli sub 5% din PIB. În condiţiile în care în mediul privat se simţea lipsa forţei de muncă, statul angaja fără măsură.
Acum, coaliţia PDL-PSD este prinsă în capcana propriilor promisiuni electorale. Are de gestionat un buget dezastruos şi se chinuieşte să răspundă la întrebarea: de la ce dată şi cu cât vor creşte pensiile şi salariile profesorilor? Iar dacă se vor găsi bani pentru profesori, vor începe imediat revendicările celor din sănătate, ale funcţionarilor publici sau ale pensionarilor cu grupa I sau II de muncă. Nu poţi să nu remarci că toate tentativele guvernului Boc de diminuare a chetuielilor publice au fost un eşec. Ultimul exemplu: încercarea de a reduce cu 20% aparatul birocratic din structurile centrale ale executivului. Fiecare ministru a dat din colţ în colţ - „să facem o analiză“ -, şi praful s-a ales de această intenţie.
Din toate aceste motive, cred că îngheţarea, pe termen de şase luni, a salariilor - şi, poate!, şi a pensiilor - este o măsură necesară. Creşteri graduale, până la un anumit plafon, vor genera discuţii interminabile. Ce înseamnă „pensii şi salarii mari“? Guvernul trebuie să-şi recunoască incapacitatea de a onora promisiunile electorale. Să spună cinstit că este nevoie ca puţinii bani de care dispune trebuie să se ducă spre autostrăzi şi cofinanţarea programelor cu finanţare europeană.
Dar de ce s-a ajuns în situaţia în care preşedintele României, şi nu primulministru, să fie cel care anunţă aceste măsuri? Pentru că Boc se teme să nu-şi supere aliaţii din PSD. Pentru că acest premier nu înţelege cât de important este pentru oamenii din această ţară, nu pentru ziaristul Mircea Marian, să li se spună ce se întâmplă în vremuri de criză. Şi, nu în ultimul rând, pentru că Băsescu mai este (încă!) credibil, iar Boc nu.
De aceea, poate că nici nu este un scenariu atât de halucinant ca, la prezidenţialele din 2009, Băsescu să-l trimită pe Boc să candideze, iar actualul şef al statului să-şi îndeplinească visul de a deveni prim-ministru al României.
Recomandările noastre
