Ineficienţa structurilor locale de combatere a crimei organizate şi corupţiei este cu atât mai ciudată cu cât presa locală a scris de ani de zile despre afacerile dubioase ale clanurilor Cârpaci, Stancu şi Covaci care au ocupat capitala Banatului. Peste asta se adaugă şi legăturile ciudate ale unor procurori locali DIICOT cu lideri ai mafiei imobiliare. Investigaţiile jurnalistice de la Timişoara au fost atât de ample încât se poate descrie un mod de operare aplicabil oriunde în România, pentru că toate mafiile locale acţionează în acelaşi context juridic şi judiciar, pe tot teritoriul ţării. Elementul cheie pentru înţelegerea protecţiei pe care o au clanurile mafiote locale specializate în retrocedări este înţelegerea mecanismelor prin care s-a generat corupţie în sistemul judiciar, având în centrul fenomenului administraţiile locale.

Primăriile au deţinut toate informaţiile necesare mafioţilor pentru a putea falsifica acte ale moştenitorilor şi toate documentele de care aveau nevoie în instanţe, unde au determinat sentinţe de retrocedare. Acesta este un aspect cunoscut publicului. Mai puţin cunoscut este faptul că după 1990 tot administraţiile locale au gestionat şi împărţit locuinţe de serviciu către persoane importante pe plan local în sistemul judiciar. Vorbim de procurori, ofiţeri de informaţii, ofiţeri judiciarişti, grefieri sau judecători. Primăriile au acordat aceste locuinţe prin intermediul direcţiilor de Patrimoniu, structuri care gestionau şi informaţiile istorice despre clădirile confiscate de statul comunist. O anchetă amplă care viza repartizarea unor astfel de locuinţe la Timişoara a scos în evidenţă faptul că mulţi dintre beneficiari au putut să-şi cumpere pe nimic, ilegal, locuinţele primite de la primărie.

De aici e simplu de priceput mecanismul care a generat mafiile locale ale retrocedărilor. Oamenii de legătură importanţi din primării, care au ajutat persoane importante din sistemul judiciar cu case şi apartamente, au funcţionat ca vectori perfecţi ai corupţiei între mafia retrocedărilor şi mediul judiciar. Au acţionat ca samsari ai unor sentinţe dubioase de retrocedare sau ca intermediari ai şpăgii pentru situaţiile în care cineva adresa plângeri penale împotriva mafioţilor. Astfel, pe teritoriul întregii ţări, s-a ajuns ca întregul proces de reparare a hoţiei comise de comunişti să fie transformat într-un jaf uriaş care a îmbogăţit tot felul de mafii locale. Sumele uriaşe generate prin acest mecanism au generat mai departe corupţie incredibilă în sistemul judiciar şi au produs pârghii prin care şpaga circulă şuvoaie pentru tot felul de alte cauze. Descoperirea motivelor pentru care structurile locale DNA şi DIICOT sunt ineficiente în lupta cu mafia retrocedărilor ar putea însemna câştigarea unei bătălii uriaşe în lupta cu corupţia.