Ioana Lupea: "Grupul de Dialog Social (GDS) a fost pentru PSD si PRM ca un cuib de viespi rezistente la toate metodele de a le starpi: intimidare, presiune, marginalizare in spatiul public."
GDS a fost prezent in toate momentele de ruptura din istoria postcomunista si a creat, prin fermitatea opiniilor reformiste si autoritatea profesionala si morala a emitatorilor acestora, mai multe dificultati lui Ion Iliescu si Vadim Tudor decat chiar partidele de dreapta refacute dupa 1989.
Pentru ca, spre deosebire de liderii istorici nestiuti de public, intelectualii progresisti si disidenti ai comunismului totalitar erau bine-cunoscuti de la posturile de radio straine si din povestirile care circulau pe seama unora dintre ei, de la om la om, in timpul dictaturii.
GDS a fost pentru puterea postcomunista un critic insistent si pertinent, pentru dreapta romaneasca un suport ideologic si moral, iar pentru opinia publica o voce a democratiei din ce in ce mai respectata, odata cu confirmarea practica a ideilor puse in circulatie.
Spatiul in care functioneaza GDS, imbunatatit cu o librarie (Humanitas) si un club de jazz si teatru (Green Hours si Teatrul Luni), a devenit unul de contact cu informatia politico-culturala pentru bucuresteni si de pelerinaj pentru intelectualitatea din provincie; iar curtea interioara a cladirii este inca un loc de intalnire si de discutii pentru tinerii bucuresteni. Fiecare parte a spatiului din Calea Victoriei 120 a primit o destinatie civica.
La 17 ani de la Revolutie, visul lui Ion Iliescu si al lui Vadim Tudor de a scapa de GDS s-a implinit cu sprijinul parlamentar al PNL, partid beneficiar al actiunii Grupului. Liberalii au uitat de suportul primit in postcomunism in conflictul permanent cu elita politica succesoare a PCR si s-au razbunat pe implicarea GDS alaturi de presedintele Traian Basescu in campania pentru referendum.
Pana la urma, nu GDS, consecvent propriilor valori, a ales gresit baricada, ci PNL. Niciunui liberal nu-i trece prin minte ca alaturarea GDS, PSD si PRM in demersul de demitere a sefului statului prin folosirea abuziva a unui instrument constitutional ar fi fost cu adevarat o tradare?
Evacuarea GDS, Humanitas si Green Hours&Teatrul Luni nu este o simpla mutare dintr-un loc in altul, ci distrugerea unui spatiu consacrat de cultura politica si civica, facuta posibila de vendeta politica a liberalilor. Care au votat in Senat alaturi de PSD si PRM, pentru a doua oara, impotriva GDS si, implicit, impotriva interesului publicului de a tine in viata acest spatiu.
Complexul din Calea Victoriei 120 urmeaza sa fie dat unei fundatii pentru tineret, adica unui client politic care-l va exploata asa cum au fost si alte bunuri ale fostului UTC folosite: in niciun caz pentru uzul tinerilor. Tineri care oricum si-au schimbat fundamental gusturile si vor prefera intotdeauna spatii vii precum „GDS” sau „libraria Carturesti” unora formale si rigide.
Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti a fost obligata sa se reinventeze pentru a satisface noile obiceiuri... Ipocrizia motivatiei acestui demers fiind evidenta, expulzarea GDS nu este decat plata unor polite politice.
Recomandările noastre
