Fiara Cuvântului și Gură de Aur apără banca Marmorosch Blank în fața unui șantaj prin presă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Fiara Cuvântului și Gură de Aur apără banca Marmorosch Blank în fața unui șantaj prin presă. Inițial m-am gândit că un titlu mai potrivit ar fi fost: culmea ironiei, părintele celui mai zgârcit personaj din literatura română, Hagi Tudose, apără o bancă. În fine, poate toate personajele din povestea care urmează nu mai au acum potențial de a deveni trenduri la citit, poate doar numele băncii, dar fără legătură cu trecutul, ci doar printr-un hotel-restaurant celebru în zilele noastre.

Intriga, 30.000 de lei și ziarul Seara

În fine, la data când se consuma istorioara de astăzi, nici măcar clădirea din Centrul Vechi al Bucureștiului nu era. Cu doar câteva luni în urmă începuse construirea ei, în 1915, și mai aveau de lucru vreo 7-8 ani.

Suntem în luna mai a anului 1916. Europa era răvășită de Marele Război, dar România, intrată de puțin timp în epoca Regelui Ferdinand I, încă negocia condițiile pentru a intra în conflagrație. O vom face în august 1916, cu un ”debut” groaznic pentru moralul românilor, dar cu un final pe care îl numim cu mândrie Zi Națională.

Dar toate astea erau departe de mondenii Bucureștiului care-și duceau viața cum știau ei mai bine.

Printre personajele mai răsărite era și Alexandru Bogdan-Pitești, militant stângist și director al cotidianului Seara. Un personaj cu o avere care îi permitea să aibă o colecție de opere de artă care îi atrăsese atenția și mult mai celebrul Krikor Zambaccian. Dar cum acumulase averea? Adversarii susțineau că prin escrocherii și șantaj, iar susținătorii, printre care și marele Tudor Arghezi, spuneau că prin muncă și prin achiziții înțelepte.

Cea mai mare greșeală când faci omleta

Dosarul de pensionare, de la depunere la prima plată. Cât durează procedura

În mai 1916, Bogdan-Pitești este arestat după ce a fost prins în flagrant, primind printr-un intermediar, un arhitect, Alexandru Davidescu, 30.000 de lei de la un bancher care susținea că era șantajat cu articole în Seara.

În apărarea lui Bogdan-Pitești au venit o droaie de avocați renumiți, toți cunoscuți pentru opinii stângiste. Primul nume care sare în ochi este Constantin Titel Petrescu, politician social-democrat, un personaj cu un loc binemeritat în istoria noastră modernă. Al doilea este Nicolae Fleva, poreclit Tribunul, care în 1916 venea după o lungă carieră politică și juridică, care îl făcuse să acceadă de mai multe ori în fotolii de ministru, dar și prin celulele de la Văcărești. Apoi Nicholas Petrescu-Comnen, avocat și diplomat, ministru de externe, viitor cetățean de onoare al Florenței.

Au susținut pledoarii pentru ziaristul arestat și Constantin Dissescu, fost decan al Facultății de Drept și ministru, sau Tony Iliescu, fost vicepreședinte al Senatului.

Reclamantul - Aristide Blank, moștenitorul celei mai mari bănci private

Dacă apărarea a strâns nume mari în efortul de a-l scăpa pe Bodgan-Pitești de un an de închisoare, stați să vedeți ce a strâns ”partea civilă”, vătămatul infracțiunii de șantaj.

Asta pentru că nu discutam despre orice om de pe stradă, ci de Aristide Blank, moștenitorul administrării Băncii Marmorosch Blank, fiul unuia dintre fondatori. Pe Aristide îl aștepta un destin presărat cu acumulări de averi miraculoase, falimente răsunătoare, zile în preajma Puterii sau ani de temniță comunistă. Își sfârșește viața la Paris, după ce se făcuseră presiuni internaționale pentru eliberarea din închisoare.

Dar, în 1916, la 33 de ani, Aristide Blank era un puternic al Bucureștiului. Nu te duceai la el să îl ameninți și să îi ceri bani fără să suporți consecințele.

Avocații chemați de bancher în ajutor erau pe măsura adversarilor.

Primul era tatăl soției lui Blank, Cella, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Scriitor cu pagini memorabile în literatura românească, amintesc doar Apus de Soare și Hagi Tudose, politician cu un rol determinant în devenirea României, Delavrancea era supranumit Fiara Cuvântului de Titu Maiorescu! Nu doar pentru discursurile politice ci și pentru pledoariile din sălile de judecată.

Delavrancea și-a chemat în ajutor aliatul politic cel mai de vază, pe Take Ionescu, alt personaj care nu are nevoie de prezentare. Politician care a creat chiar un curent ce i-a purtat numele, takism, Ionescu era poreclit Gură de Aur, pentru că deslușea Tainele politicii și pentru puterea de a cuceri și converti auditoriul.

În fine, alături de cei doi a venit și viitorul ministru – și coleg pe culoarul morții – din guvernul Ion Antonescu, Mihai Antonescu.

Și acum, cu gândul la mulții avocați din viața mea, reportajul din urmă cu 110 ani dintr-o sală de judecată, populată de protagoniștii a zeci de pagini din Enclicopedia Personalităților.

(Dimineata 18 mai 1916)

Procesul lui Al. Bogdan-Pitești înaintea Curței de Apel – Rechizitoriul procurorului, pledoariile părților civile

Apelurile făcute de Al. Bogdan-Pitești și A. Davidescu, în contra sentinței prin care sînt condamnați, primul la un an închisoare, iar al doilea la o lună, s’au înfățișat azi înaintea Curții de Apel s. II, care a pășit la judecarea în fond a afacerei, întrucît martorii au fost ascultați în ședința precedentă.

Ședința s’a deschis la orele 1, în fața unei săli arhipline. Curtea era compusă din d’ președnte Urlățeanu și d-nii consilieri Coandă, Antinescu, Al Oprescu și M. Balș.

Pe banca apărării d-nii avocați: C. Dissescu, N. Mitescu, N. Fleva, T. Dragu, Petrescu Comnen, Toni Iliescu și Titel Petrescu.

Pe banca părții civile d-nii Take Ionescu, B. Delavrancea și M. Antonescu.

D. procuror Săvescu a avut cel dintîii cuvîntul spre a-și dezvolta rechizitoriul, pe care l’a început astfel:

— Desigur că și evidența se poate discuta. Că rezultatul discuției este nul, este altă chestie. Onorata Curte nu va avea să răspundă decît dacă 2 și cu 2 fac 4. Bogdan-Pitești este o veche cunoștință a ei și cînd eram procuror la tribunalul Ilfov el fusese dat judecăței pentru escrocherie. Instruindu-l (anchetându-l .n.) atunci mi-am putut da seama cine este acest individ. Bogdan-Pitești este un sibarit cinic. Este sibarit fiindcă din viață a căutat maximum de satisfacție cu minimum de sforțare, e cinic fiindcă niciodată nu s’a dat îndărăt de a comite orice, în satisfacerea intereselor sale. Din asemenea oameni se recoltează criminalii cînd au curajul fizic; dacă nu au acest curaj ei devin marii escroci.

În schimbul unei sume de cîteva zeci de mii de lei campania va înceta

Trecînd la istoricul afacerii de șantaj contra Băncii Marmorosch, Blank & Co., procurorul face o expunere luminoasă, scoțînd în evidență chipul fraudulos în care procedase îndrăznețul director-proprietar al pamfletului șantagist „Seara“: publicarea articolelor injurioase, care deveneau din ce în ce mai violente, trimiterea de emisari la Banca Blank spre a arăta că în schimbul unei sume de cîteva zeci de mii de lei campania va înceta; amenințările că dacă nu vor da bani se va publica o serie de scrisori compromițătoare, intervenția arhitectului Davidescu, complicele lui Bogdan-Pitești, cînd tratativele au luat o formă mai concretă, urmată de propuneri de întîlnire și chiar întîlniri între Bogdan-Piteștiși victima sa, în fine prefăcătoria d-lui Aristid Blank că acceptă propunerea de a da lui Bogdan-Pitești 30.000 lei, anunțarea poliției de către d. Blank și surprinderea flagrantului delict de șantaj.

Insistînd asupra arestării lui Davidescu, procurorul a arătat disperarea de care fusese cuprins acesta, în contrast cu liniștea sufletească și aerul impertinent cu care a acceptat Bogdan Pitești arestarea, el care se fălește a fi avut la activul sau 44 de arestări.

Asupra probelor de vinovăție, reprezentantul parchetului a susținut că ele sunt atît de temeinice și de înlănțuite, încît pentru d-sa ele constitue evidența însăși.

În ce privește chestiunea de drept, dacă fapta lui Bogdan-Pitești constitui delictul de șantaj, procurorul a arătat că ea a fost tranșată cu prilejul incidentului de incompetință ridicat de inculpat în fața acestei instanțe, a cărei deciziune a fost confirmată de înalta Curte de Casație.

Încheind rechizitorul, d. Săvescu a spus că d-sa crede că pedeapsa dată de tribunal, nu este prea mare și că un an de reculegere în închisoare va folosi poate lui Bogdan- Pitești.

Pledoaria d-lui Delavrancea

D-sa spune că dacă este de partea acuzărei, este că e perfect convins de vinovăția incupaților. Încă înainte de război s’a ițit o presă revolver, care, când nici nu gîndește, înmoaie condeiul în ură și calcul și îți cere punga sau dezonoarea. După război, acea presă abjectă a devenit instrument de vânzare a conștiinței (ce conștiință!) către o putere străină, luînd sute de mii de lei.

Bogdan Pitești este capabil de orice. Sub masca anarhiei, el își ascunde toate slăbiciunile lui și ce slăbiciuni, viții, degradări de cea mai joasă speță. Cred că nu există delict pe care și Bogdan Pitești să nu-l fi comis. Afară doar de crimă, dar de aceasta nu este capabil fiind prea laș și de o trampă prea joasă. Bogdan-Pitești este inteligent, devenit ilustru prin escrocheriile lui. Trecutul lui este garanția viitorului său. La 20 de ani isgonit din toate țările, nu pentru pretinsele teorii anarhice ci pentru dublura lor: escrocheria.

A luat unui moșier 6000 lei spre a-l scăpa de o afacere ce o avea la instrucție, iar pentru a determina să dea banii, Bogdan-Pitești i-a spus că trebue să-i dea judecătorului de instrucție ca să-l conrupă

D. Delavrancea a citit o serie de acte oficiale primite de ministerul de externe în care Bogdan-Pitești este taxat de escroc, cavaler de industrie, repudiat chiar de anarhiști și de socialiști printre care căuta să treacă.

Din toate acele hîrtii rezultă că Bogdan-Pitești a debutat în viață prin escrocherie și o va sfîrși tot prin escrocherie. D. Delavrancea a arătat că acel trecut este garantat că se va afirma și continua, și citește un act de la un cabinet de instrucție din care rezultă că Bogdan-Pitești a luat unui moșier, Petcu, 6000 lei spre a-l scăpa de o afacere ce o avea la instrucție, iar pentru a determina pe Petcu să dea banii, Bogdan-Pitești i-a spus că trebue să-i dea judecătorului de instrucție ca să-l conrupă.

Apoi a survenit o nouă plângere la parchet din partea d-lui Ionel Arion contra lui Bogdan-Pitești care încercase să-l șantajeze. D. Delavrancea vorbind de modul cum s’a comportat Bogdan-Pitești cu Banca Marmorosch, Blank Co., scoate în evidența apucăturile de fiară hrăpăreață a inculpatului, arătînd cît de frumos se poartă această bancă cu clienții ei, ajutîndu-i la vreme de adevărată nevoie și luîndu-le dobînzi cît mai mici cu putință.

Bogdan-Pitești a amenințat că va publica scrisori referitoare la viața intimă a directorilor

Atacurile contra băncii văzînd că nu prind, — căci directorul Băncii spusese emisarilor lui Bogdan-Pitești că aceasta nu ar mai avea ce scrie, — Bogdan-Pitești a amenințat că va publica scrisori referitoare la viața intimă a directorilor; și atunci în fața acestor terorizări, d. Al. Blank s’a prefăcut că primește tîrgul propus de Bogdan Pitești ca să-i dea 30.000 lei, să înceteze campania și a anunțat autoritățile.

D. Delavrancea vorbind de dovezile de vinovăție, a demonstrat că inculpatul a căutat să estorcheze bani d-lui Blank prin manopere și amenințări și a terminat cerînd justiției să mențină condamnarea insulpatului, a acestui inveterat în rele.

Orice blîndețe sau milă față de un asemenea om ar fi dezonorantă pentru justiție și primejdioasă pentru societate.

Pledoaria d-lui Mihai Antonescu

D-sa analizează fapta și dovedește "că ea întrunește toate elementele delictului de șantaj, așa cum îl prevede codul penal. Despre Davidescu arată că a fost sincer de la început și că a mărturisit totul de la început, după cum rezultă din depoziția pe care d. Antonescu o citește, depoziție care confirmă cele declarate de d. Aristid Blank.

Bogdan-Pitești nu este tot așa de sincer, el tăgăduește cu îndrăzneala escrocului care crezuse că a reușit să dea lovitura fără să intre în scenă. Însă vrînd să tăgăduiască totul s’a prins așa de bine încît chiar din declarația de tăgăduială a lui Bogdan-Pitești rezultă confirmarea a cea mai mare parte din cele petrecute. Căci dacă nu ar fi adevărat ceea ce spune Davidescu, care ar fi explicația faptului că Bogdan-Pitești, a mers la Flora, după cum o recunoaște chiar el.

Și pe urmă ce interes ar avea Davidescu, complicele lui Bogdan-Pitești să spună cele știute, dacă ele nu ar fi fost adevărate, căci doar cele spuse constitue o acuzare a lui Davidescu după cum constitue și pentru Bogdan-Pitești, autorul principal. Pe lângă aceasta, cele declarate de d. Blank, confirmate de Davidescu în mod pozitiv, confirmate în cea mai mare parte prin încercarea de fugă a vinovatului principal, sunt coroborate cu celelalte mărturii, în special aceea a d-lui Costa Foru, care a avut prilejul să asculte la telefon convorbirea pe care Bogdan Pitești o avusese cu d. Aristide Blank.

În aceiași convorbire Bogdan-Pitești, referindu-se la cele convenite în întîlnirea de la Flora, spunea d-lui Blank că poate da cei 30.000 lei lui Davidescu. În sfîrșit toate celelalte mărturii nu fac decît să învedereze deplina culpabilitate a preveniților (învinuiților n.n.) cari urmează să fie pedepsiți pentru delictul de șantaj caracterizat.

Pledoaria d-lui Take Ionescu

Trei chestiuni interesează a se ști în această afacere, începe d-sa și anume fapul s’a comis? este el pedepsibil? este el grav.

Că s’a comis nu mai poate fi umbră de îndoială și poate niciodată un delict nu a fost mai evident dovedit în fața instanțelor penale ca acesta.

Doar un singur lucru interesează în acest complex de împrejurări: îndrăzneala prevenitului. Tupeul cu care a încercat, să tăgăduiască, susținînd că nu a cerut niciodată bani. Ca tip de escroc, Bogdan-Pitești îl întrupează pe cel mai formidabil, îndrăzneala dusă pînă la inconștiință cînd căuta să acrediteze că d. Blank a rugat cu lacrămi în ochi să vină, să ia cu el masa într’un restaurant, rugăminte la care generosul a cedat; apoi susținerea că în drum spre Flora, pe cînd se afla în automobil cu Blank acesta îl îmbrățișă și îl sărută, toate aceste născociri de bandit, îți arată cine este Bogdan-Pitești, care crede că poate prosti pe toată lumea și chiar justiția ce l’a prins în fine în ghiarele ei.

Escroc din frageda tinerețe și pînă în ziua de astăzi, expulzat ca atare din Franța și Elveția, urmărit și arestat de cîteva ori în tară

Dar Bogdan-Pitești cînd caută să tăgăduiască în declarația lui meșteșugită, recunoaște singur că a făcut trei concesiuni dlui Blank în camera de la Flora.

Pentru ce le făcuse? De dragul d-lui Blank pe care îl privea ca pe cel mai rapace dintre financiari, după cum singur o spunea? Iată deci cum Bogdan Pitești oricât de maestru a vroit să fie, căutînd să-și dea aere și să tăgăduiască tortul, s’a contrazis și a mărturisit indirect toate cele întâmplate.

Faptul rămîne deci atît de dovedit și prin celelalte depozițiuni, încît este pur și simplu scandalos să se mai ocupe cineva de chestiunea dovezilor.

Vine întrebarea a doua, dacă cele făptuite constituesc un delict. Aceasta este iarăși necontestat. Era numai chestiunea dacă este delict de presă sau delict comun, dar dacă este delict nici nu mai poate fi îndoială.

Rămîne a treia întrebare, dacă faptul e grav. Asupra antecedentelor lui Bogdan-Pitești Curtea a fost edificată prin amănuntele date după acte oficiale de d. Delavrancea; escroc din frageda tinerețe și pînă în ziua de astăzi, expulzat ca atare din Franța și Elveția, urmărit și arestat de cîteva ori în tară.

Astfel s’a întocmit o bandă întreagă, care sub pretext de a exploata micul lor talent de scriitori, s’au transformat în escroci ai țărei romînești

Apărarea, a adus martori cari să combată aceste fapte, dînd referințe asupra corectitudinei escrocului. Un avocat ascultat de Curte a spus că în relațiunile profesionale avute cu Bogdan-Pitești, acesta s’a purtat cinstit.

Este posibil și poate își are explicația în faptul că un om care trăește numai din escrocherii, caută să se aibe bine cu avocații lui. A fost ascultat apoi dl profesor Marinescu, om de știință, care nu a vorbit de Bogdan-Pitești, pe care nu-l cunoaște ci de Banca Blank cu care spunea, că ar fi avut o afacere. Or, din întrebările ce am pus atunci d-lui profesor s’a văzut că d-sa nu a avut de a face cu Banca ci cu o societate anonimă distinctă, că a plecat din acea societate luînd câștig sută în sută la capitalul ce pusese, deși acționarii nu luaseră nici un dividend și în fine am aci declarația dată atunci de d. profesor, cum că și-a primit banii și că nu mai are nici o pretenție de nici un soi. Dar la urma urmei ce schimbă această depoziție în afacerea de șantaje ai lui Bogdan-Pitești?

S’a creat d-lor în ultimul timp o speță, de oameni cari știind a scrie își formează nu un mijloc de existență din talentul lor ci un mijloc de escrocherie în general?

Tineri cu oarecare talent sînt ademeniți de alții deja vînduți, să meargă la Bogdan-Pitești, unde se află instalată oficina cea mai mare de corupție. Acelor neofiți Bogdan-Pitești le plătește lefuri mari, plătindu-le câte un trimestru anticipat ca să scrie așa cum le cere dînsul.

Cei mai mulți cad, puțini rezistă. Și astfel s’a întocmit o bandă întreagă, care sub pretext de a exploata micul lor talent de scriitori, s’au transformat în escroci ai țărei romînești.

Bogdan-Pitești este tipul cel mai îndrăzneț din această categorie; e adevărat că are mai puțin talent ca ceilalți, dar are mai mult spirit de organizație. El este exploatatorul în mare.

Îi strînge pe toti cu sistemul lui și astfel clasa aceasta abjectă crește pe fiecare zi și ajunge la concepția că prin escrocherie să trăiască și să se îndestuleze din toate bunurile vieței: nimic sfînt, totul se poate terfeli, nici o conștiință, nici o lege.

Acești escroci fac sute de victime pînă să fie prinși. Dar cînd pe un atare bandit se pune mina, cînd această putoare, această vermină socială a ajuns în mîinile justiției, nu poate fi vreo toleranță posibilă. Ea trebue strivită, spre apărarea societăței

Apărarea d-lui Petrescu-Comnen

A vorbit cei dintîi, din partea lui Bogdan-Pitești, susținînd că acesta este nevinovat și că Blank i-a întins cursa, punînd la cale înscenarea cu șantagiul spre a scăpa astfel de acel care îl teroriza prin ziarul „Seara“. La orele 5 jumătate ședința s’a ridicat, amînîndu-se continuarea dezbaterilor pentru azi.