Mircea Marian: "Cea mai inutilă preocupare pe care aţi putea să o aveţi astăzi ar fi să vă îngrijoreze dacă moţiunea trece sau nu trece".
Exceptând, bine- înţeles, situaţia în care sunteţi unul dintre politicienii pe cale de a pleca sau de a ajunge la guvernare. Pentru restul cetăţenilor acestei ţări, oricare dintre variante este la fel de proastă. Prima opţiune catastrofală: Tăriceanu rezistă, iar România continuă să fie condusă de aceiaşi miniştri proşti, corupţi şi aroganţ i. Până la alegerile generale vom avea parte de un „mix de politici“, format din pomeni electorale şi acte normative emise cu dedicaţie.
Al doilea scenariu, la fel de dezastruos. Moţiunea trece. Acum, ce aţi prefera? Guvern de uniune naţională, de „largă concentraţ ie“ sau de „largă respiraţie“, după cum cere inteligentul domn Geoană?
În traducere liberă, oricare dintre aceste variante înseamnă că un grup de politicieni din PD, care au supravieţuit în opoziţie precum peştii sanitari, consumând resturile de popularitate rămase între dinţii răpitorului Băsescu, vor încropi un executiv, ală- turi de absolut oricine este dispus să-i voteze.
Primii care ar putea intra în combinaţie cu oamenii lui Băsescu ar fi cei de la PSD, disperaţi că au stat trei ani în opoziţie, timp în care nu au avut acces la fondurile bugetare. S-ar mai putea alătura şi liberal-democraţ ii lui Stolojan - dacă le ordonă şeful statului - precum şi foşti şi actuali parlamentari din PRM, care ştiu că nu mai prind încă un mandat, aşa că vor să prelungească agonia acestui legislativ. Ce poate face un guvern cu o structură atât de instabilă şi care are de înfruntat trei rânduri de alegeri? Nimic altceva decât ceea ce face şi Tăriceanu: pomeni electorale, acte normative emise cu dedicaţie, plus ceva contracte de lucrări în infrastructură pentru patronii unor restaurante celebre. Chiuariu şi Adomniţei ar fi înlocuiţi cu Pogea şi Hârdău.
Va fi victoria oratorului Berceanu asupra chitaristului Orban. Ştiu, privind de pe margine, situaţia poate părea amuzantă. Dar în fiecare săptămână apar noi semnale că şocul crizei globale va ajunge şi în România. Banca Mondială susţine că este posibil să nu mai putem finanţa imensul deficit de cont curent. BERD crede că suntem una dintre ţările cele mai expuse agitaţiei de pe pieţele financiare, iar creşterea economică ar putea încetini. „Guvernul nu dispune de o strategie de răspuns la un eventual şoc“, declara, unui ziar economic, reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu.
Din această perspectivă, singura soluţie politică ar fi organizarea alegerilor anticipate şi formarea, ulterior, a unui guvern stabil, susţinut de o majoritate clară şi puternică. Încă un an până la alegeri înseamnă să pierdem şi bani, şi timp. Până în 2012 trebuie să îndeplinim criteriile necesare adoptării euro. Nu vom reuşi să atingem acest obiectiv dacă pensiile şi salariile cresc independent de ritmul economiei şi al productivităţii. O schimbare de guvern poate fi bună doar dacă, odată cu Tăriceanu, pleacă şi parlamentul celor 322.
Recomandările noastre
