Silviu Sergiu: „Nu ştiu dacă Teo Trandafir îşi va îndeplini cu succes mandatul de deputat PDL, dacă, bineînţeles, îl va câştiga.”

Nu candidează în colegiul meu. Nu ştiu dacă va promova proiecte care să-mi influenţeze viaţa în bine. Nu ştiu dacă are suficiente calităţi pentru a fi un bun deputat. Nu ştiu nici măcar dacă va veni la serviciu.

Faptul că Teo Trandafir este o persoană publică cu un capital de simpatie foarte consistent nu este o garanţie suficientă că proiectul său va avea succes. Dacă va intra în parlament, avem timp să ne lămurim, până în 2012, dacă a fost sau nu o alegere bună.

Candidatura lui Teo Trandafir nu mă bucură, dar nici nu mă oripilează. Dacă era vorba de Oana Zăvoranu - cea care obişnuieşte să-şi stropească maşina cu fluidele corporale pentru a îndepărta dracii dintr-o găină de Gostat- m-aş fi revoltat. Am făcut-o atunci când a candidat pe listele PRM. Slavă Domnului, a eşuat în tentativa de a ajunge parlamentar.

Spre deosebire de Zăvoranca, Teo Trandafir este un alt tip de vedetă de televiziune, mult mai apropiată de modelul „Andreea Esca”. Nemaivorbind că este o persoană onorabilă, un profesionist desăvârşit, într-un domeniu pe care mulţi l-ar putea cataloga drept frivol.

Ca orice cetăţean normal, care se bucură de toate drepturile şi libertăţile garantate de un stat democratic, Teo Trandafir are dreptul să candideze. Este adevărat că o astfel de candidatură este un vot de blam pentru PDL, care n-a reuşit să găsească în rezerva proprie de cadre un politician cu suficientă trecere la public, pentru a i se opune popularului primar din sectorul 4, Cristian Popescu „Piedone”.

În paranteză fie spus, faptul că Liliana Ghervasuc Mincă, fosta şefă a Loteriei susţinută de Partidul Conservator, candidează în sectorul lui Piedone este un avantaj foarte mare pentru ea. Vor fi probabil suficiente câteva vizite în pieţele din sector, cu Piedone de mână, pentru ca doamna Mincă să „convingă”.

Nu vreau să intru în detalii legate de şansele celor două candidate din Colegiul 19. Vreau doar să mă refer la reacţia pe care au avut-o liberalii faţă de Teo Trandafir. Liderii PSD, preocupaţi mai degrabă cu scandalul „Voicu” şi reţelele parastatale ale partidului, au stat la cutie. Înţeleg strategia PNL-iştilor de a arunca în derizoriu candidatura lui Teo Trandafir.

Problema este că au făcut-o fără a-şi însoţi pledoariile cu argumente credibile. Din mesajele lor s-a desprins o singură concluzie: „Politica e doar pentru oameni serioşi nu pentru vedete frivole”.

Mihai Voicu, vicepreşedinte al PNL, a avut o abordare elitistă, snoabă pe alocuri şi oarecum arogantă: „Atunci când aud comentarii despre cariera excepţională de realizator de emisiuni TV a doamnei Teo Trandafir zic şi eu, de politeţe, „da, da”, pentru că, de fapt, nu am nici cea mai mică idee despre emisiunile pe care le invocă cei care participă la discuţie. (...) Din partea mea, Teo Trandafir putea să prezinte chiar şi «Hard Talk» sau «Top Gear» sau chiar să fie comentator de rugby că tot m-aş fi întrebat ce legătură are asta cu politica şi cu parlamentul?”.

Radu Stroe, secretarul general al PNL, a fost de un misoginism jenant. El a apreciat că viitoarea campanie electorală va fi o „ciufuleală între doamne”, pentru că Teo Trandafir este specializată în „telenovele” şi „circ de televiziune”. Cei doi lideri PNL, care combat cu atâta sârg intrarea „veneticilor” în politică, nu ar trebui să ignore faptul că, potrivit sondajelor de opinie, tot mai mulţi români vor să voteze genul acesta de personalităţi.

A avea „legătură cu politica”, a deţine competenţe în acest domeniu, nu mai e de mult o calitate în percepţia publică. Nu vreau să fiu greşit înţeles. Nu pledez pentru o clasă politică deprofesionalizată. Şi aşa este plină de impostori.

Cred însă că politicienii ar trebui să fie mai reţinuţi înainte de a-i înfiera din start pe cei veniţi din afara sistemului, atâta vreme cât aceştia din urmă par a se bucura tot mai mult de încrederea electoratului.