Cu al treilea titlu din seria deschisă cu „Amurg”, scriitoarea Stephenie Meyer concurează succesul lui J. K. Rowling.

Poţi găsi oriunde descrierea unui act sexual. E din ce în ce mai greu să găseşti o poveste de dragoste care să vorbească despre ţineri de mână”, spune autoarea americană Stephenie Meyer, 35 de ani, a cărei serie, care include patru volume - „Amurg”, „Lună nouă”, „Eclipsa”, „Zori de zi” -, a devenit un adevărat cult pentru adolescenţii din întreaga lume.

Numit „răspunsul Americii la Harry Potterul lui J. K. Rowling”, fenomenul declanşat odată cu „Amurg” (2005), despre iubirea dintre vampirul Edward şi adolescenta Bella, s-a răspândit pretutindeni. După primele două titluri, Editura RAO a lansat, la sfârşitul săptămânii trecute, „Eclipsa”, al treilea volum din serie. Ultimul volum, „Zori de zi”, va fi lansat de RAO în noiembrie. Vampirul din vis

Autoarea Stephenie Meyer s-a trezit într-o dimineaţă cu un impuls puternic de a pune pe hârtie povestea de dragoste dintre o tânără şi un vampir pe care tocmai îl visase.

Meyer a scris cartea „Amurg” în trei luni, având un bebeluş în braţe şi dormind foarte puţin. Odată cu „Amurg” s-a creat un nou „boom”: adolescenţii americani s-au îndrăgostit de vampirii seriei, iar hainele inscripţionate cu numele personajelor, „Bella” sau „Edward”, au devenit un „must-have” în licee. Casnică, de religie mor monă, Meyer a continuat povestea din „Amurg”, dorind să arate prin cărţile ei că, „în viaţă, ai întotdeauna posibilitatea să alegi calea cea bună”.   Încasările la ecranizarea după „Amurg”, realizată în 2008, au ajuns, în prima săptămână de la lansare, la peste 70,6 milioane de dolari. Casa de producţie Summit Entertainment a anunţat că, în noiembrie 2009, va lansa, în SUA, următorul film, realizat după cel de-al doilea volum al seriei, „Lună nouă”. Actorii principali rămân aceiaşi, Robert Pattinson (Edward) şi Kristen Stewart (Bella), dar regizoarea Catherine Hardwicke, din „Amurg”, a fost înlocuită cu Chris Weitz. În România, filmul „Amurg”, care rulează de pe 23 ianuarie, a avut până acum peste 54.000 de spectatori şi încasări de 245.717 dolari. Nebunia după „Amurg” Seria s-a vândut în peste 42 de milioane de exemplare în toată lumea, numai în SUA volumul „Amurg” fiind cumpărat în peste 13 milioane de exemplare. Potrivit „USA Today”, de la sfârşitul lui noiembrie 2008, una din cinci cărţi cumpărate în SUA a fost scrisă de Stephenie Meyer.

Fanii seriei au creat peste 100 de site-uri, cărţile au fost traduse în 37 de limbi (printre care vietnameză şi chineză). Romanele lui Meyer au înregistrat adevărate recorduri: 30 de săptămâni pe locul 1 în topul „New York Times Bestselling Series” sau 75 de săptămâni pe lista „USA Today”. „Amurg” a fost declarată „cea mai bună carte a deceniului” de Amazon, fiind prezentă şi în Top 10 al cărţilor pentru tineri realizat de „Booklist”.

EXCLUSIV: Fragment din ”Eclipsa”

”Tu eşti mai important decât toată lumea”

”M-am aşezat jos cu farfuria cu micul dejun, iar el se aşeză lângă mine. Când am ridicat primul biscuite să muşc din el, mi-am dat seama că se uita la mâna mea. M-am uitat în jos şi am văzut că încă mai purtam cadoul pe care mi-l dăduse Jacob la petrecere.

- Îmi dai voie? întrebă el, întinzând mâna spre lupul micuţ de lemn.

Am înghiţit cu zgomot.

- ÂĂăă, sigur.

Îşi trecu mâna pe sub brăţara cu talisman şi cântări micuţa figurină în palma lui albă ca zăpada. Pentru o fracţiune de secundă, m-am temut. Cea mai uşoară răsucire a degetelor lui putea să o transforme în aşchii.

Dar, evident, Edward nu ar face aşa ceva. Mi-a fost ruşine numai că m-am gândit la aşa ceva. Nu făcu decât să cântărească lupul în palmă pentru un moment, apoi îl lăsă să cadă. Se legănă uşor la încheietura mea.

Am încercat să-i citesc expresia în ochi. Nu vedeam altceva decât atenţie pe chipul lui; dacă mai era altceva, atunci ţinea ascuns foarte bine.

- Deci să înţeleg că Jacob Black are voie să-ţi dea cadouri.

Nu era nici întrebare, nici acuzaţie. Doar o confirmare a unui fapt. Dar ştiam că se referea la ziua mea şi la mofturile pe care le-am făcut cu privire la cadouri; nu voiam cadouri. Mai ales nu de la Edward. Nu aveam nici un motiv logic aşa că, bineînţeles, toată lumea mă ignorase! 

- Şi tu mi-ai dat cadouri, i-am amintit eu. Ştii că îmi plac darurile făcute de mână.

Îşi ţuguie buzele o secundă.

- Ce părere ai despre cadourile moştenite? Sunt acceptabile? - La ce te referi? - La brăţara aceasta. Trasă un cerc cu degetul în jurul încheieturii mele. O vei purta mult?

Am ridicat din umeri.

- Pentru că nu vrei să-i răneşti sentimentele, sugeră el subtil. - Sigur, cred că da. - Nu crezi atunci că este corect..., mă întrebă el, uitându-se la mâna mea în timp ce vorbi. O întoarse cu palma în sus şi îşi trecu degetul de-a lungul venei încheieturii mele. .----   .dacă aş avea şi eu o mică reprezentare? - Reprezentare? - Un talisman ¬ ceva care să-ţi aducă aminte şi de mine. - Tu eşti în tot ce am. Nu am nevoie de nimic să-mi aducă aminte. - Dacă ţi-aş da şi eu ceva ai purta? insistă el. - Ceva moştenit? am verificat eu. - Da, ceva ce am de o vreme.

Zâmbi ca un îngeraş.

- Dacă asta ar fi singura reacţie la cadoul lui Jacob, atunci aş accepta bucuroasă. - Orice te face fericit. - Ai observat nedreptatea? întrebă el, vocea devenindu-i acuzatoare. Pentru că eu sigur am observat-o. - Ce nedreptate?

Ochii i se îngustară.

- Toată lumea reuşeşte să scape cu bine dacă îţi dă cadouri.Toată lumea, în afară de mine. Mi-ar fi plăcut să-ţi iau un cadou de absolvire, dar nu am făcut-o. Ştiam că te-ar fi supărat mai mult decât dacă ar fi făcut-o altcineva. Este absolut nedrept. Ce ai de zis în apărarea ta? - E uşor. Am ridicat din umeri. Tu eşti mai important decât toată lumea. Şi tu mi te-ai dăruit pe tine. Deja este mai mult decât merit şi orice mi-ai dărui nu face decât să sublinieze şi mai mult dezechilibrul dintre noi doi. Se gândi la asta un moment, după care-şi dădu ochii peste cap. - E ridicol felul în care mă priveşti.

Mi-am mestecat micul dejun în linişte. Ştiam că nu m-ar asculta dacă i-aş spune că a înţeles totul pe dos. - Se uită la număr înainte să răspundă. - Ce este, Alice? El ascultă, iar eu am aşteptat reacţia lui, devenind brusc agitată. Dar indiferent ce a spus, nu a fost surprins. A oftat de câteva ori. - M-am cam prins de chestia asta, spuse el, uitându-se în ochii mei dezaprobator. A vorbit în somn.

Am roşit. Oare ce spusesem de data asta?

- Mă ocup eu, promise el. Se uită urât la mine când închise telefonul. Ar fi ceva ce-ai vrea să discuţi cu mine?

Am rămas pe gânduri preţ de o clipă. Având în vedere avertismentul lui Alice de noaptea trecută, mi-am cam dat seama de ce sunase. Apoi mi-am adus aminte ce vise agitate am avut cât am dormit pe parcursul zilei - vise în care alergam după Jasper, încercând să-l urmez şi să găsesc poiana prin pădurile labirintice, ştiind că urma să-l găsesc pe Edward acolo... pe Edward şi pe monştrii care voiau să mă ucidă, dar fără să-mi pese de ei pentru că decizia mea fusese deja luată - şi puteam de asemenea să-mi imaginez cam ce auzise Edward cât dormeam.

Mi-am ţuguiat buzele un moment, nefiind în stare să-i întâlnesc privirea. El aşteptă. - Mi-a plăcut ideea lui Jasper, am spus eu într-un târziu. El mârâi. - Vreau să ajut. Trebuie să fac ceva, am insistat eu. - Nu ne-ai ajuta cu nimic dacă te-ai pune în pericol. - Jasper crede că da. Este domeniul lui de expertiză.

Edward se uită urât la mine.

- Nu poţi să mă ţii departe, l-am ameninţat eu. Nu am de gând să mă ascund prin pădure în timp ce voi toţi vă asumaţi riscuri pentru mine. Am văzut dintr-odată că încerca să-şi ascundă un zâmbet. - Alice nu te vede în poiană, Bella. Te vede împiedicându-te prin pădure în căutarea noastră. Nu vei putea să ne găseşti; nu vei face decât să-mi iei mie şi mai mult timp să te găsesc după aceea.

Am încercat să fiu la fel de relaxată ca el.

- Asta pentru că Alice nu l-a luat în calcul pe Seth Clearwater, am spus eu politicoasă. Dacă l-ar fi luat în calcul, evident că nu ar fi putut să mai vadă nimic. Dar se pare că Seth vrea să fie acolo la fel de mult ca şi mine. Nu mi-ar fi prea greu să-l conving să-mi arate drumul. Se văzu o clipă că era furios, dar apoi trase adânc aer în piept şi se stăpâni.

- Da, ar fi putut să meargă... dacă nu mi-ai fi spus. Acum o să-l rog pur şi simplu pe Sam să-i dea lui Seth anumite ordine. Oricât de mult ar vrea, Seth nu va putea să ignore o astfel de interdicţie.

Mi-am menţinut zâmbetul plăcut.

- De ce i-ar da Sam aceste ordine? Dacă îi spun eu cum ar ajuta dacă aş fi şi eu acolo? Pariez că Sam ar prefera să-mi facă mie un serviciu în loc să-ţi facă ţie.

A trebuit să se stăpânească din nou.

- Poate ai dreptate. Dar sunt sigur că Jacob ar fi la fel de înverşunat să-i dea aceleaşi ordine. M-am încruntat. - Jacob? - Jacob este al doilea la conducere. Nu ţi-a spus niciodată asta? Şi ordinele lui trebuie urmate.

Mă învinse şi, judecând după zâmbetul lui, ştia şi el asta. Mi se încreţi fruntea. Jacob va fi de partea lui în această singură privinţă  -  eram sigură de asta. Şi nu, Jacob nu-mi spusese niciodată chestia aceea”. (copyright Editura RAO)