De când mă știu, am ținut cu Universitatea Craiova. Se poate explica ușor: sunt născută și crescută o perioadă în Craiova. Fiecare dintre noi avem niște preferați: Steaua, Dinamo sau Rapid ori Madonna sau Elvis devin ușor idolii noștri. Pentru că așa este firesc: în fibra umană se regăsește dorința de a ne îndrepta adulația spre ceva sau cineva. De ce?
Pentru că asta ne creează o stare de bine și de plăcere. Indiferent dacă pierd sau câștigă un meci, dacă au melodii reușite sau nu, suntem în continuare alături de ei și îi încurajăm.
Cu toate acestea, nu ne putem face idoli sau icoane din politicieni ori din partide politice. Aceasta pentru că rolul lor nu este acela de a ne distra, de a ne produce plăcere în hobby – urile noastre, de a face circ, ci acela de a aduce plus-valoare în viața de zi cu zi. Noi votăm un partid sau un politician nu pentru că ne place mustața sau chelia lui, ci pentru că ne plac și ne conving ideile pe care le promovează, programul politic pe care îl propune, și sperăm că ceea ce ne promite se va îndeplini când va ajunge la putere.
Așadar, dacă după ce i-am votat, aleșii noștri ne dezamăgesc, rolul nostru pentru sănătatea vieții publice este acela de a le cere imperios să realizeze ceea ce ne-au promis. Nu putem rămâne lângă ei orice ar face, consolându-ne că data viitoare când le vom da votul va fi mai bine, căci ei nu pot invoca pentru înfrângerea lor o rupere de menisc, o răgușeală sau cine știe ce ghinion la nu știu ce meci. Nu! Trebuie să luptăm pentru ca ceea ce ni s-a promis la vot să devină realitate. Iar dacă aceste lucruri nu se întâmplă, să insistăm pentru a face asta, amenințându-i că în caz contrar votul nostru va merge la acela care poate face ceea ce noi, prin votul nostru, am dorit. E un contract care trebuie respectat de ambele părți și care, în caz de denunțare din partea lor, să fie denunțat și de noi, alegătorii.
De ce pierdem dacă nu gândim așa? Pentru că, dacă indiferent ce spun și ce fac ei, noi rămânem la fel de consecvenți în a-i adula, nu vor mai întreprinde absolut nimic, doar vor minți și vor înșela. Scopul nostru, al cetățenilor, este să aducem un spor de valoare traiului nostru, să avem parte de protejarea drepturilor și libertăților noastre, ale tuturor și să ne valorificăm în mod obiectiv votul acordat.
Aleșii noștri nu trebuie să devină idolii noștri, căci sunt doar reprezentanții trimiși de noi să ne facă viața mai bună. Ei nu ne conduc, ci doar ne reprezintă și ne guvernează prin voința noastră, pe baza mandatului pe care li l-am acordat. Pentru noi, iar nu pentru ei. Dacă nu vom avea pretenții de la aleșii noștri, ci îi vom transforma în echipa de fotbal favorită, nu vom primi niciodată nimic în schimbul votului nostru, așa cum ar trebui să fie în democrațiile consolidate. Vom fi doar o masă de manevră, un stol de fani care face valuri pe stadioane și strigă isteric: ”Michael, we love you!” De aceea, faptul că am votat un partid sau altul, un politician sau altul, nu poate constitui o pavăză pentru acesta, ci trebuie să îi creeze o obligație cel puțin morală de a aduce la îndeplinire cele pentru care l-am învestit cu încrederea noastră, iar când ne dezamăgește o dată să nu îl credem a doua oară. Și el trebuie să înțeleagă asta.
Votul trebuie să rămână o armă eficientă în lupta pentru aspirația noastră de mai bine: echipa noastră să fie cea mai valoroasă și să nu rateze niciodată! Doar că pentru aceasta este nevoie de profesioniști și nu politruci, de oameni politici angajați și asumați, iar nu de niște profesorași de provincie.
Recomandările noastre
