Tragedia de vineri seara, 12 iunie, când o fată de 17 ani a fost incendiată în faţa familiei de către un criminal în serie, deschide din nou o problemă gravă a societăţii noastre: pedepsele pentru infracţiunile care vizează viaţa sau integritatea persoanei şi criteriile pentru eliberarea condiţionată.

Amândouă aceste chestiuni însă, duc la o singură problemă gravă, nesoluţionată în societatea noastră, deşi se vorbeşte despre ea de mulţi ani. Este chiar unul dintre punctele forte ale campaniei electorale pe care şi-o face orice partid politic, indiferent de culoare: răspunderea magistraţilor.

Acum, pentru tragedia prin care a trecut fata de 17 ani dintr-o comună din Mehedinţi, pentru faptul că, în cel mai bun caz, dacă v-a scăpa cu viaţă, va rămâne mutilată pentru totdeauna, cine răspunde? Cine răspunde pentru faptul că un criminal periculos a fost lăsat cât se poate de legal, liber pe stradă? Cine răspunde şi, mai ales cum, pentru viaţa acestei fiinţe care abia începea să păşească în lume?

Şi întrebările de acest fel ar putea continua. Spre exemplu: câţi astfel de criminali, eliberaţi cât se poate de legal de către judecători care nu răspund în nici un fel de deciziile lor, umblă acum printre noi şi câţi dintre ei nu sunt gata să mai comită şi alte crime?

A luat cu el un topor și sticla cu benzină

Teoretic cel puţin, penitenciarul ar trebui să fie un loc unde cei care au greşit faţă de societate, se reeducă. Pricep greşeala comisă, eventual o repară, după care, oameni noi şi reeducaţi, pot păşi din nou în libertate. În realitate însă, lucrurile nu stau deloc aşa. Dovadă cazul de la Mehedinţi.

Autorul oribilei tentative de asasinat – îi spunem doar tentativă pentru că victima, din fericire, nu a murit, se zbate însă între viaţă şi moarte, iar medicii fac toate eforturile posibile ca să o salveze – se numeşte Ion Turnagiu. În seara de vineri a venit la fată acasă, pregătit să o omoare. Şi nu oricum, ci în chinuri groaznice. Dându-i foc. Prima dovadă a premeditării asasinatului prin incendierea victimei, este faptul că Turnagiu a adus cu el sticla de combustibil, pe care l-a şi folosit. Al doilea element este faptul că nu a ţinut cont de nimic atunci când a comis fapta.  Nici măcar că erau de faţă rudele victimei, care ar fi putut interveni şi care ulterior au devenit martori. În al treilea rând, Turnagiu venise la el şi cu un topor, gata să-l folosească dacă nu ar fi reuşit incendierea. Dovadă că l-a lăsat la-ndemână, după pat.

Aşa a fost reeducat Ion Turnagiu în penitenciarele pe unde a umblat mai bine de 26 de ani. Aşa a fost el apt să se integreze în societate. Dând foc cu sânge rece unei fete de 17 ani, pe motiv că ea nu-l iubea şi îl făcuse să sufere. Aşa s-a reeducat Turnagiu, ca atunci când merge în vizită la cineva, unde mai şi locuieşte fata pe care zice că o iubeşte, să ia cu el şi un topor, în loc de un buchet de flori.

Nu era prima cerere de liberare condiţionată

Despre trecutul de criminal în serie, cu patru victime pe conştiinţă a lui Ion Turnagiu, se ştie. Când abia împlinise 18 ani, a ucis doi bătrâni, rude de ale lui, care locuiau în Bucureşti, în cartierul Rahova, pentru a-i prăda. Şase luni mai târziu omora într-o localitate din Timiş o femeie gravidă, tot pentru a o prăda. Pentru ca trei luni mai târziu să ucidă în spatele gării din Turnu Severin un bărbat, tot pentru a-l prăda. În puşcărie, a declarat într-un interviu dat în spatele gratiilor, că a ajunge criminal în serie este foarte simplu. Ca şi cum te-ai apuca de fumat. Aprinzi mai întâi o ţigară, apoi alta şi alta.

Ceea ce se cunoaşte mai puţin este faptul că Ion Turnagiu încearcă de ani de zile să obţină liberarea condiţionată.