A fost un cal troian al Dreptei. După anii de austeriate riscul căderii guvernului era mare. O promisiune de genul celei întregirii salariilor era o armă cu două tăișuri: fie aducea un plus electoral Dreptei, așadar șansa de a rămâne la putere, chit că echilibrul bugetar devenea greu de gestionat, fie obliga Stânga, odată venită la guvernare, să o implementeze, tocmai pentru a nu pierde electorat.

Acum, Codul fiscal al PSD-ului (cu costuri totale de peste15 miliarde de lei), anunțat tocmai când guvernarea a început să se șubrezească (deși se zice că proiectul era pregătit încă de pe vremea când ministru la Finanțe era Daniel Chițoiu), pare a juca același rol.

Iar acordul dat în primă instanță de PNL fost generat de dorința de a juca bine electoral cartea relaxării fiscale.

Era însă conștient PNL-ul că ar putea alcătui, de fapt, guvernul care implementează noul cod, dacă rezultatul alegerilor din 2016 i-ar fi favorabil?

Acum, codul se rediscută, iar PNL ar trebui să își pună cel puțin două întrebări.

Va avea resurse pentru implementare, dacă vine la guvernare (în cazul PSD n-ar fi o problemă așa mare, ținând cont cu câtă lejeritate au sacrificat până acum investițiile)?

Dar, mai ales, este acesta modelul economic pe care și-l doreste PNL, dat fiind că scăderea TVA generează creștere de consum.  Măsuri mai de dreapta ar fi fost diminuarea CAS sau a cotei unice ( excluse, între timp, din prevederile codului)? E adevărat că TVA este la cote insuportabile, dar o scădere mai lentă, care ar lăsa spațiu și pentru diminuarea contribuțiilor și impozitului pe venit, poate ar fi fost de dorit.

E drept, marja de manevră a PNL-ului este redusă, în condițiile in care, chiar și fără sprijinul opozitiei, codul poate primi, încă o dată, undă verde.