A murit ca un mucenic în anul 523, alături de alți 4000 de creștini – bărbați, femei și copii – când păgânul Danaan a pornit război împotriva cetății.

Deoarece Najran era înconjurată cu ziduri puternice și avea o armată disciplinată, Danaan nu a găsit nici un chip de a pătrunde.

În cele din urmă, a făcut o promisiune mincinoasă că ar vrea doar să intre în cetate și să o vadă și să strângă birul, fără a face rău nimănui.

Deși, Areta și-a dat seama de intenția ascunsă, totuși slujitorii lui au deschis porțile crezând în vorbele lui Danaan.

Odată intrat în oraș, acestaa omorât mai întâi toți preoții, călugării și călugărițele în număr de 427, după care a încercat să îi facă să apostazieze pe Areta și pe ceilalți slujitori ai orașului de la credința creștină.

Nereușind, Areta și familia sa, împreună cu slujitorii au suferit moarte martirică.

Toate aceste fapte ale lui Danaan au fost pedepsite de regele creștin Elesbaan al Etiopiei, care l-a învins și a încredințat orașul Najran în mâinile lui Arian, fiul lui Areta, scăpat cu viață, ascuns fiind prin casele unor locuitori ai orașului.