Am condus Dacia Duster până la Muntele Athos şi înapoi, iar singurele bătăi de cap mai serioase ne-au fost oferite de nişte butoane amplasate brambura.

Două săptămâni şi aproape 3.000 de kilometri cu Dacia Duster n-au fost de ajuns pentru a putea identifica aşa cum trebuie şi, mai ales, când trebuie butoanele răspândite alandala prin habitaclul primului SUV autohton.

Doream să cobărâm unul dintre geamurile portierelor anterioare? Nicio problemă, dar numai după ce, în primă instanţă blocam uşile sau, după caz, porneam sistemul de dezaburire a lunetei. Voiam să coborâm din maşină? Nimic mai simplu, deblocarea uşilor se găsea la două click-uri distanţă, primul, neintenţionat, pe tasta desemnată să acţioneze geamurile. Şi tot aşa.

Cu excepţia problemelor endemice de ergonomie - întâlnite la toate modelele Dacia - care consternează şi amuză aproape în egală măsură, mândria industriei auto din România a fost un partener destoinic într-o aventură complexă, pe o rută care ne-a purtat din Bucureşti, prin Bulgaria până în Grecia - în vecinătatea Muntelui Athos.

Pe autostrăzi, drumuri secundare asfaltate sau nu, prin aglomeraţia oraşelor sau în pustietate - acolo unde numai cerul, arbuştii arşi de soare, bolovanii milenari şi, din când în când, vulpile care tăiau calea maşinii cu o abilitate soră cu viaţa se aflau prin preajmă - Dusterul maroniu, "rezistent" la praf, a prestat, kilometru după kilometru, cu o docilitate şi o expertiză exemplare.

Versiune de top, atracţie maximă

Maşina pusă la dispoziţie de Dacia venit în versiunea de top - Laureate 1.5 dCi - 110 CP 4x4, transmisie manuală cu 6+1 trepte - altoită cu absolut toate echipamentele şi pachetele opţionale disponibile. N-au lipsit jantele din aluminiu, ESP-ul, tapiseria din piele (!) şi kit-ul special de caroserie.

Astfel înzestrat, Dusterul deloc ieftin la 18.500 de euro cu tot cu TVA, a devenit, oricât ar părea de curios, una dintre vedetele momentului, indiferent unde s-a aflat (în Grecia, Bulgaria a fost traversată, preventiv, aproape "dintr-o bucată"), localnicii şi străinii aflaţi în vacanţă înghesuindu-se - la propriu - să-l fotografieze şi să-l filmeze.

Deşi călătoria a fost lungă, stresul a lipsit aproape cu desăvârşire. Nici cele mai întinse etape (de câte patru, cinci ore) n-au fost urmate de exerciţii pentru repunerea sângelului în mişcare, conexiunea auxiliară pentru iPod a permis stabilirea cadrului sonor preferat, aerul condiţionat n-a năduşit vreun moment, iar bagajele şi recipientele cu lichide şi-au găsit aproape fără probleme locurile dedicate.

Tabloul a fost completat fericit de un consum mediu (în condiţiile respectării limitelor de viteză) de numai 6,2 l/100 km.

Se putea şi mai bine? Fără-ndoială. Chiar şi aşa, însă, concluzia care se desprinde fără probleme este aceea că Dusterul a absolvit cu brio un exigent test de anduranţă.

Citiţi şi:

• Dacia vrea să producă peste 650 de autoturisme Duster pe zi
• Duster candidează la titlul "Maşina anului" în Europa

PORTO KOUFO. Duster a poposit în cel mai mare port natural din Grecia SĂLBĂTICIE. SUV-ul românesc nu a călcat niciodată strâmb, graţie sistemului japonez de tracţiune integrală produs de Nissan