Pictorul care se situează unde începe culoarea

Pictorul care se situează unde începe culoarea

Dorin Coltofeanu este unul din artiştii modelaţi în anii ’70 de Corneliu Baba, însă a reuşit să devină ucenicul care s-a detaşat de stilul maestrului.

Dorin Coltofeanu este unul dintre cei mai bine cotaţi pictori români contemporani. Numeroasele expoziţii şi licitaţii la care participă cu tablourile sale nu fac decât să îl încurajeze să lucreze. Maestrul pictează câteva ore pe zi. Asta îi rămâne cea mai pregnantă formă de expresie, fiind zgârcit cu vorbele.

Micul atelier, recuzita picturilor şi un radio

Viaţa lui Dorin Coltofeanu se leagă de pictură dintotdeauna, îşi aminteşte el. Desenează şi colorează de când era mic, până când s-a decis că pictura avea să-i devină "meserie de bază", cum o numeşte acum. Imaginaţia în materie de pictură i se trage probabil de la bunicul din partea mamei, despre care îşi aminteşte că era "un bun portretist".

Ne puteți urmări și pe Google News

Dorin Coltofeanu pictează într-un atelier de pe strada Biserica Amzei, pe care l-a transformat într-un univers al tablourilor. Acolo păstrează toate obiectele pe care le-a pictat, de la scoici, o carapace de broască ţestoasă, felinare, râşniţe de cafea până la o blană de vulpe care stă atârnată pe caloriferul de lângă fereastră.

Pe aceeaşi fereastră intră duminica, când o deschide de cum ajunge, slujba şi corurile de la Biserica Amzei. De altfel, acesta este singurul fundal sonor pe care îl acceptă, atunci când nu are pornit radioul din atelier. Duminica nu pictează, însă în restul zilelor petrece cam patru sau cinci ore pe zi în atelier.

Un discipol bun învaţă, nu imită

Primul pas este desenul trasat cu pensula, după care urmează culoarea, care este mai intensă la început. Culorile capătă aspectul diafan datorită straturilor succesive semi-transparente, care necesită destulă vreme pentru uscare.

Pictorul foloseşte ulei şi terebentină, o substanţă toxică. Nu foloseşte negrul decât în obţinerea nuanţelor de gri. Artistul îşi începe lucrările pornind de la un obiect, de la care extrapolează întreaga compoziţie, şi în jurul căruia apar apoi personajele.

Aşa a procedat şi în cazul tabloului la care tocmai a terminat de lucrat. Acesta se numeşte "Procesiunea" şi are în centru o carapace de ţestoasă gigantică, purtată ceremonios de câteva personaje cunoscute în lumea artei: graficianul Iuri Isar, sculptorul Alexandru Siminic, şi pictorii Viorel Grimalschi şi Horea Pastina. Alături de ei, nu lipseşte pictorul însuşi.

Nu a împrumutat stilul nici de la dascălul Corneliu Baba, nici de la Alexandru Ciucurencu, "adversarul" acestuia în epocă. Ruxandra Garofeanu, critic de artă, i-a descris opera drept "un univers cu un aer rarefiat, fără umbre, fără accente care să împiedice dorinţa de ordine".

Coltofeanu a privit cu un ochi spre clarobscurul lui Baba şi cu celălalt spre culorile vii ale lui Ciucurencu. Despre profesorul său spune că "nu dădea lecţii de pictură la şevalet, te lăsa să mergi pe drumul tău". Întrebat dacă a dat la rândul său lecţii de pictură, maestrul răspunde răspicat: "Nu, eu iau lecţii în fiecare zi".

Preţul lucrărilor

Mulţi iubitori de artă îi cumpără tablourile. Artistul a vândut în ultimul an peste 100 de tablouri şi a participat la numeroase licitaţii şi expoziţii, atât în ţară cât şi în străinătate.

Casa de licitaţie Goldart a vândut tabloul "Cântec pentru gramofon şi trompetă" în schimbul sumei de 10.000 RON, în luna februarie a acestui an. Ultimul tablou vândut la o licitaţie, numit "Corida", a fost dat prin intermediul Casei de licitaţii Alis, în luna iunie, cu preţul de vânzare de 8.000 RON.

Alţi pictori consacraţi ale căror lucrări au fost expuse în cadrul licitaţiei sunt Ştefan Câlţia şi Sorin Ilfoveanu. Din partea autorităţilor culturale nu primeşte cine ştie ce sprijin, recunoaşte pictorul.

El a fost însă invitat prin Institutul Cultural Român la o expoziţie personală care a avut loc în Israel, la Tel Aviv. Mai recent, Ministerul de Externe l-a solicitat pentru a participa la o expoziţie internaţională care s-a ţinut în capitala Turciei.

De asemenea, grupul BRD a achiziţionat în 2007 cinci lucrări semnate de Dorin Coltofeanu, din vânzarea cărora a obţinut aproape 10.000 de euro. Următoarea expoziţie personală semnată Dorin Coltofeanu va avea loc la sfârşitul anului, la Galeriile Cornel Florea.

Sub egida Academiei

Nici omagiile din mediul academic nu l-au ocolit. Cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, revista "Caiete critice", editată sub egida Academiei Române, i-a dedicat două pagini. Şi Romfilatelia şi Poşta română au ţinut să marcheze succesul pictorului prin lansarea unui plic şi timbru pe care sunt ilustrate un tablou, respectiv imaginea artistului.

Pictorul recunoaşte că este o persoană închisă şi că se fereşte de publicitate. Nu comunică decât prin ceea ce face. "Mi-am creat un fel de barieră, care între timp a ruginit. E greu să ridic această barieră acum, la vârsta mea", îşi explică maestrul detaşarea.

"Primul meu critic e soţia... (râde)". Soţia, ea însăşi profesoară de pictură la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" din Bucureşti, îl vizitează adesea la atelier, pentru a vedea stadiile în care se află tablourile sale.

"Nu m-am născut să schimb omenirea, ci eventual, să-i cultiv puţin gustul.“ DORIN COLTOFEANU, pictor

BIOGRAFIE

Tablourile lui au văzut lumea

Dorin Coltofeanu s-a născut pe 20 august în Întorsura Buzăului, judeţul Covasna. În 1979 a absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, în clasa profesorului Corneliu Baba.

Este membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici şi a participat, între 1979 şi 2007, la majoritatea expoziţiilor organizate în cadrul ei. Începand din 1986 a participat la numeroase expoziţii personale, printre care în 2006 la Tel Aviv. Între 1994 si 2009 a participat şi la expoziţii de grup în străinătate: Marea Britanie, Spania, Suedia, Belgia, Austria, Serbia, Ucraina, Rusia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Franţa şi Turcia.

Dorin Coltofeanu a fost comparat de-a lungul timpului cu mulţi alţi pictori. El afirmă că îi plac impresioniştii şi post-impresioniştii. Se situează "acolo unde începe, de fapt, culoarea".