După Leonard Doroftei, şi fostul rival de la amatori al multiplului campion mondial IBF la categoria supermijlocie susţine că pugiliştii întâlniţi de gălăţean au fost unii modeşti.

Dacă în boxul profesionist face furori, reuşind să-şi apere pentru a şaptea oară consecutiv centura de campion mondial IBF la categoria supermijlocie, Lucian Bute (31 de ani) nu a avut o carieră la fel de reuşită la amatori.

Până să semneze cu clubul canadian Interbox, pugilistul originar din Pechea (judeţul Galaţi) a stat în umbra fraţilor Marian şi Dorel Simion. La amatori, Bute nu se poate lăuda decât cu o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1999, de la Houston, şi cu una de aur dobândită la Jocurile Francofoniei, din 2001.

Mai mult, Lucian Bute a ratat şi participarea la Jocurile Olimpice de la Sydney, din 2000. "Naşul" său a fost Dorel Simion, care l-a învins într-un meci de baraj ce a iscat şi o polemică la acea vreme. Dorel l-a învins pe Lucian cu scorul de 5-4, dar au fost voci care au contestat victoria primului, susţinând că, de fapt, gălăţeanul a fost mai bun. Simţindu-se frustrat de arbitraje şi de interesele de culise, Bute a decis să treacă la profesionism.

"M-am ambiţionat foarte mult"

Dorel Simion (34 de ani), în prezent antrenor al lotului naţional masculin de box, a rememorat ieri, pentru EVZ, acel duel.

"În 1999, urma să se organizeze la Bucureşti turneul «Centura de Aur», care constituia criteriul de calificare pentru Olimpiada de la Sydney. Iniţial, eu boxam la categoria 63,500 de kilograme, iar Lucian Bute - la 67 de kilograme. Înaintea acelui turneu însă, am depăşit categoria de greutate în care eram încadrat şi am trecut astfel la 67 de kilograme. Lucian considera că este titularul de drept al acelei categorii, dar federaţia a organizat un meci de baraj, în urma căruia învingătorul urma să participe la «Centura de Aur» şi să lupte, astfel, pentru calificarea la Olimpiadă. Eu am învins, am câştigat apoi turneul şi am mers astfel la Jocurile Olimpice, unde am câştigat medalia de bronz. Ştiu că au fost voci care m-au contestat, dar cred că am demonstrat că am meritat să merg la Sydney prin ceea ce am realizat acolo. Să nu uităm, totuşi, eram atunci campion mondial, în timp ce Bute se afla la început de drum. În plus, am reuşit să-l înving după ce luasem o pauză de opt luni. M-am ambiţionat foarte mult, pentru că mulţi îmi spuneau că o să mă bată Lucian", ne-a povestit cel mai mic dintre fraţii Simion.

Andrade, singurul rival de calitate

Dorel Simion susţine însă că, în ciuda acelui episod, a rămas în relaţii foarte bune cu deţinătorul centurii IBF şi, la fel ca şi Leonard Doroftei, critică valoarea adversarilor întâlniţi de Bute la profesionism: "Sunt prieten bun cu Lucian, nu a existat nicio ranchiună între noi. Mă bucur pentru victoriile lui, chiar i-am trimis un mesaj de felicitare la sfârşitul luptei cu Brian Magee. N-am avut nicio emoţie în timpul meciului, eram convins că Lucian îl va bate pe nord-irlandez, care a fost doar un bun încasator. Adevărul este că, poate cu excepţia lui Librado Andrade, Bute nu a avut adversari de valoarea lui, dar asta nu-i scade cu nimic din merit. N-are el nicio vină pentru asta, managerul îi aranjează luptele".

Spre deosebire de Lucian Bute, fraţii Marian şi Dorel Simion au rămas la amatori. "Un club profesionist din SUA şi altul de Germania mi-au oferit 500.000 de dolari ca să semnez cu ele. N-am acceptat însă ofertele. Mi-a fost un pic teamă de necunoscut. Aveam tot ce-mi trebuie şi m-am complăcut în situaţia aia. Acum, când văd câţi bani se câştigă în boxul profesionist, îmi pare rău că am dat cu piciorul acelei şanse", ne-a mai declarat Dorel Simion. 2 medalii a câştigat Lucian Bute în cariera de amator la seniori, bronz la Mondialele din 1999 şi aur la Jocurile Francofoniei din 2001