Sfântul Mucenic Paramon a pătimit în timpul împăratului Deciu (249-251), din porunca lui Aquilin, conducătorul Nicomidiei.

Aquilin întemnițase 370 de creștini. Aceștia au fost duși la templul zeului Poseidon și obligați să jertfească acestei zeități greco-romane.

Paramon văzând cum atâți creștini își așteptau sfârșitul mărturisind pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, s-a oprit în fața templului și a zis:

„O, cât de mulți drepți și nevinovați înjunghie necuratul Aquilin, pentru că nu vor să se închine idolilor lui.”

După care și-a continuat drumul liniștit.

Oamenii lui Aquilin l-au ajuns din urmă și prinzându-l l-au supus chinurilor: i se smulge limba și în membre îi sunt înfipte trestii. În cele din urmă Sfântul Mucenic Paramon își dă sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos, fiind ucis cu sulițele.

În același timp au fost martirizați și cei 370 de creștini care au refuzat să jertfească lui Poseidon. Era anul 250.

Sfântul Mucenic Filumen era originar din Licaonia (din provincia Capadocia, Asia Mică) și se ocupa cu negustoria de grâu, pe care îl vindea la Galatia.

A pătimit pentru Mântuitorul Hristos în timpul împăratului Aurelian (270-275), din porunca lui Felix, conducătorul orașului Ancira (Ankara de astăzi).

Fiind supus supliciilor a primit cununa muceniciei, mărturisind că este creștin, în anul 274.