Caragiale de-ar fi trăit în zilele noastre! Atât ne-ar fi lipsit pentru a surprinde într-un mod genial tot habarnismul de care dau dovadă toți în aceste vremuri. Zoe a scris o scrisoare … de amor… pentru Statul Ne-paralel. În care îl bârfește pe față pe dușmanul lui, Statul Paralel. Sigur că nu există niciun dubiu că „bârfele” sunt reale, că ni se pune în față o oglindă în care noi vrem să ne vedem Albă ca Zăpada, când de fapt suntem Zgripțuroaica fără suflet și fără morală. Constatăm că nici vajnicii iubitori de Sistem nu pun la îndoială și nu critică cu niciun argument conținutul scrisorii buclucașe: fiecare se iubește sau se urăște cu Giuliani, își exprimă atașamentul sau indignarea față de el, îl ponegrește sau îl ridică în slăvi.
Scrisoarea nu mai exprimă idei, ci susținere pentru una sau alta dintre taberele din România. Nu mai avem absolut nicio idee de politică internă sau externă, de securitate sau de prosperitate economică, nu mai putem să ne protejăm interesele naționale, ci forțele noastre politice au o dispută absolut antagonizată.
În România extremelor, Hellvig nu poate fi om normal, cu bune și cu rele, el poate fi doar Sfânt sau torționar, Anticorupția nu poate fi înfăptuită cu respectarea drepturilor fundamentale, ci doar cu codurile neconstituționale și cu Kovesi, protestul „diasporei” a fost fie „tentatură” de lovitură de stat, fie gazare … și exemplele pot continua. Nu putem să fim raționali, nu mai putem construi nimic, nici la guvernare, nici în opoziție și din fiecare subiect facem un război crâncen pe viață și pe moarte, pe cătușe și pe pușcărie.
Isteria ordinelor din afară ne cuprinde instant și adulăm pe cei care servesc scelerării noastre, într-un sens sau în altul. Iohannis și toți ai lui sunt la fel de vulnerabili ca oricare alt pesedist și imediat ce vor pierde controlul vor vedea pe pielea lor ce înseamnă „paradeala”. Știu și ei asta, dar pur și simplu nu pot ieși din această paradigmă, nu pot înțelege că singura soluție este una rațională, cea a unei „scrisori” cu soluții comune din interior, de la toți.
Ne puteți urmări și pe Google News
Problema la scrisoarea lui Giuliani era, în discursul public din cele două tabere, nu dacă descrie realitatea sau nu, dacă are soluții pertinente sau nu, ci dacă este cu sau fără lobby, cu sau fără ruși, cu sau fără moguli corupți. Tăriceanu e în sevraj mistic, se vede un „războinic al luminii”, dar nu a luat nici cea mai mică măsură concretă: modificările la coduri, și alea chinuite le-a „moșmondit” Iordache de la PSD, revocarea Slujirii au făcut-o Tudorel și CCR, ba până și Iohannis, care a refuzat să urmeze îndemnurile tefeliste și a semnat „abominabilul” decret. Hellvig, cu chiu cu vai, cu revocare și desecretizarea de protocoale, cu denunțare după o lună, două, nouă luni ori 2 ani, a făcut câte ceva, ba acum ne-a scutit și de Mitică Dumbravă după Anaconda, Coldea și Maior.
SINGURUL care nu a făcut nimic concret, nu a luat nicio măsură efectivă, a fost „luptătorul cu gura”, președintele Senatului, camera în care a trecut tacit legea cu furtul gazelor așa cum i-a scris-o grupul găzarilor, desigur, fără niciun fel de lobby. Ba chiar a blocat tot ce a reușit și i-a stat în putință. Căutătorii de scrisori de amor, de lobby, de oțel sau de gaze trăiesc cu impresia că vorbăria le va ține la nesfârșit, căci poporul român care i-a făcut puternici e unul caricatural, caragialesc și prost care se uită la ei ca la niște ”slujiri”. O să vedeți că nu e chiar așa, veți rămâne fără coledzi, stimabililor, dacă o țineți așa! Și fără libertate! Lăsați-l pe canalia de Cațavencu cu răzgândelile lui seculare de aproape treizeci de ani și faceți ceva împreună pentru ca nația asta să primească ce merită, iar cei nevinovați să nu mai sufere!
Recomandările noastre
