Se întâmplă să întâlnim oameni cu personalități dificile cu care suntem nevoiți să interacționăm la locul de muncă sau în familie și atunci le punem „etichete” de psihopați sau de sociopați, fără să ne dăm seama de diferențele dintre cei doi termeni. Uneori, diferențele dintre cele două comportamente sunt separate de o graniță atât de fină încât și diagnosticarea devine dificilă pentru psihiatri și psihologi.

Aceste tulburări prezintă multe trăsături comune de comportament care duc la confuzia dintre ele. Trăsăturile cheie pe care sociopații și psihopații le au în comun includ:

 

> ignorarea legilor și a normelor sociale;

 

> ignorarea drepturilor altora;

 

> absența remușcărilor sau a sentimentului de vină;

 

> tendința de a afișa un comportament violent fizic sau verbal.

 

Dar cum o să diferențiem un sociopat de un psihopat? Pe lângă caracteristicile comune, sociopații și psihopații au, de asemenea, propriile caracteristici comportamentale unice. Sociopații sunt mai emoționali. Ei au tendința să fie mai nervoși și se agită mult mai ușor. Deseori sunt victime ale crizelor de mânie trecătoare. Au în general un nivel cultural și social destul de scăzut și sunt mediocri în gestionarea activitățiilor de zi cu zi. Au dificultăți în a-și menține un job pe o perioadă mai lungă de timp. Le este dificil să dezvolte relații de prietenie cu cei din jur, deși atunci când au un interes în acest scop reușesc să se integreze. Nu doar că nu simt empatie, vină sau remușcări, dar nu sunt capabili să iubească, iar despre generozitate nu se poate pune problema. Sociopatul are probleme cu organizarea, este caracterizat de haos și minte pentru a-și crea o imagine falsă. Cei care au o personalitate psihopată le lipsește empatia și sunt incapabili să creeze legături emoționale.

Ei sunt adesea fermecători la prima vedere, ceea ce le permite să-i manipuleze și să-i înșele pe ceilalți. Sunt adesea bine educați, inteligenți și au în general un job stabil și un loc bun în ierarhia socială. Dacă aceste persoane comit o crimă sau un delict, ele îl vor planifica cu grijă și vor ști să-și gestioneze emoțiile astfel încât să mențină situația sub control. Unii psihopați sunt atât de buni la manipulare și imitație încât au familii și alte relații pe termen lung, fără ca cei din jurul lor să îi suspecteze vreodată.

Sunt persoane calculate, ceea ce le diferențiază de sociopați. Cauza psihopatiei este diferită de cauza sociopatiei. Se crede că psihopatia este în mare măsură rezultatul problemelor genetice, în timp ce sociopatia este mai probabil rezultatul „hrănirii” dintr-un mediu nociv. Psihopatia este legată de un defect fiziologic care duce la subdezvoltarea părții creierului responsabilă de controlul impulsurilor și de emoții. Sociopatia, pe de altă parte, este mai probabil produsul traumelor din copilărie și abuzului fizic sau emoțional. Deoarece sociopatia pare să fie învățată mai degrabă decât înnăscută, sociopații sunt capabili de empatie în anumite circumstanțe.

În altă ordine de idei, o persoană narcisistă poate fi predispusă spre sociopatie sau spre psihopatie, deoarece narcisiștii manifestă în mod curent nevoia convingătoare de admirație, stimă sau invidie din partea celorlalți . Psihopatia este cea mai periculoasă dintre toate tulburările de personalitate antisocială din cauza modului în care psihopații se disociază emoțional de acțiunile lor, indiferent de cât de teribile pot fi aceste acțiuni. Ambele tulburări sunt periculoase, însă psihopatul este mai de temut decât sociopatul, pentru că nu are nicio șansă de recuperare.

Într-un program complex de psihoterapie, un sociopat poate fi readus pe linia de plutire, dacă asta își dorește.