Îi întâlnim în fiecare zi, fie că vorbim de cei care ne sunt parte din familie sau de colegii de muncă, de profesori sau de colegii de facultate şi ne este greu să-i înțelegem sau să-i tolerăm atunci când ne lovim de atitudinile şi reacţiile lor.

Sunt situaţii când îi puntem evita sau ignora şi situaţii când pur şi simplu trebuie să le facem faţă, iar pentru a vă uşura muncă, vă propun câteva trucuri. Atitudinea pasiv-agresivă este o combinaţie ciudată între latura pasivă, adică defensivă atunci când simțim nevoia să ne luăm apărarea, şi partea agresivă adică ofensivă atunci când intrăm la atac. Atunci când vorbim despre pasiv – agresiv, în realitate vorbim despre o anumită formă de exprimare a violenţei într-un mod neasumat. Comportamentul care trădează cel mai des persoanele pasiv – agresive:

● În momentele cheie sau atunci când e nevoie să se ia o decizie, afişează pasivitate, dezinteres, poate chiar dispreţ.

● Când i se cere un lucru, are tendinţa să refuze, să protesteze, să argumenteze inutilitatea, absurditatea, abuzul fără a avea un fundament.

● Punerea în aplicare a deciziei se transformă într-un coşmar asumat demonstrativ, cu alte cuvinte - intră în rolul victimei.

● De cele mai multe ori sunt iritanţi, bosumflați şi pregătiţi de ceartă.

●Când are iniţiativă, când nu se simte constrâns şi nu se află într-un raport de subordonare, poate fi chiar agreabil, ca şi cum n-ar fi aceeaşi persoană.

● Uitarea jocă un rol important şi în spatele ei se ascund de cele mai multe ori rezisțentele şi dorinţa de a nu subordona.

● Nu acceptă sugestiile celor din jur pentru că se consideră superior.

● Îşi critică ori de câte ori are ocazia superiorii sau cei la care se raportează.

● Violenţă verbală este şi ea un semn specific al pasiv-agresivului.

Pentru a considera că cineva din preajma noastră este pasiv - agresiv trebuie să fim siguri că persoana respectivă are acest comportament dintotdeauna, cu alte cuvinte aşa se comportă şi la locul de muncă dar şi acasă, pe toată perioada zilei şi că tot aşa era şi în trecut.

Cum trebuie să ne purtăm cu o personalitate pasiv-agresivă

Recomandabil

● Să fim ambili. În general, nu contează atât de mult ce spunem ci mai degrabă cum spunem, cum ne exprimăm şi mai este important atunci când le cerem ajutorul sau atunci când vrem să lucrăm cu ei, cum le cerem să se implice în activităţi. Este important ca tonul, cuvintele alese să nu sune cu totul şi cu totul imperative şi nici extrema celaltă, adică empatia să nu ajungă până la compătimire, pentru că nu este benefică;

● Să-i cerem părerea atunci când este posibil. În realitate implicarea unei persoane pasiv – agresive la o anumită decizie îl va stimula în executarea ei fără mari rezistențe. Se va simţi implicat şi respectat, iar aceste lucruri îl vor ajută să fie foarte eficient. Secretul este să-i detensionăm şi să-i ajutăm să se exprime în cadrul şi în momentul potrivit, nu pe ascuns, după ce deciziile au fost luate sau când drumul nu a fost ales corect;

● Să-l stimulăm să se exprime deschis. Atitudinea pasiv-agresivă ascunde multă nemulţumire justificată sau nejustificată. Dacă nemulţumirea este justificată, este important să găsim o soluţie pentru a o remedia, iar dacă atitudinea este nejustificată atunci este nevoie să se discute suficient de mult până se ajunge la demontarea acelor nemulţumiri şi idei mai puţin constructive;

● Să le reamintim regulile jocului. În general pasiv-agresivul are o problema cu regulile de orice tip şi în orice context, chiar şi atunci când se joacă sau este în trafic, chiar şi atunci când este acasă sau la locul de muncă. Pentru ca lucrurile să între în normal este nevoie să-i reamintim că regulile au rolul de a asigura coerență şi unitate în acţiune, precum şi coexistenţa paşnică şi respectarea drepturilor tuturor.

Nerecomandabil

● Să ignorăm atitudinea de împotrivire sistematică. Pur şi simplu o problemă nu dispare prin simpla ei ignorare. Pasiv-agresivul îşi va intensifica represaliile, până când va obţine o reacţie chair dacă această nu este benefică pentru nimeni.

● Să nu ne lăsăm antrenaţi într-un joc al represaliilor reciproce. În general pasiv – agresivul nu îşi cere scuze, nu îşi asumă partea sa de vină şi atunci de cele mai multe ori se retrage fără a soluţiona o discuţie sau o situaţie tensionată. Iar în acesta situaţie este de preferat să tăiem răul din rădăcină, discutând deschis, apelând, poate, la puţin umor, mai ales dacă pasiv-agresivul nostru este suficient de inteligent.