Casa nouă nu respecta, însă, structura celei vechi. Nici interiorul nu reușea să ofere o atmosferă în spiritul epocii, dar nici una care să redea informații concrete despre viața familiei și a poetului.

„În afara unei linguriţe de argint cu monograma Ralucăi, o icoană de la familie şi o copie după masca mortuară a lui Eminescu, muzeul nu expunea, la vremea aceea, decât copii ale unor acte şi imagini fotografice, precum şi câteva volume”, remarca în lucrarea ”Eminescu – Ipoteşti – Eminescu” Valentin Coșereanu, fost director al Memorialului Ipotești, potrivit botoșăneanul.ro.

Casa nu avea să dureze. Este un fals, se auzeau tot mai multe voci.

„S-au făcut dezbateri publice, s-au consultat specialişti din domenii diferite şi cei mai mulţi au fost de acord că modificarea trebuia înlăturată. Cum majoritatea documentelor pledau pentru construirea unei case noi, copie fidelă a celei în care copilărise Mihai Eminescu, a început lucrul pentru noua clădire în anul 1976, prilej cu care au fost descoperite vestigii ale unei aşezări carpice, din secolele II-III e.n.

O amforă, expusă o vreme şi în holul noului muzeu, stătea drept mărturie a acestei descoperiri”, confirmă fostul director al Memorialului Ipotești.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric