Comisia de la Veneția răspunde unor deontologi care se tăvălesc peste tot de grija pragului la abuz în serviciu. Ce ne spune Comisia din orașul gondolelor?

Raportul privind relaţia dintre responsabilitatea politică şi penală a miniştrilor se referă, conform titulaturii sale, doar la situa- ţia miniştrilor. Acesta prevede: „… Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale privind „abuzul în serviciu”, „exces de autoritate” şi alte expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate cu un prag înalt, astfel încât acestea să poată fi invocate în cazuri unde fapta este de natură gravă, cum ar fi de exemplu infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice etc”. (paragraful 102). 

Aşadar, decisivă este natura faptei, iar pragul la care se referă nu este în niciun caz unul financiar. Mai mult, acest prag se aplică desigur doar normelor cu caracter general din legea penală privind abuzul în serviciu, dar nu şi la alte infracţiuni precum corupţia, spălarea banilor sau abuz de încredere”.

Evident, deontologii s-au grăbit să ne intoxice cu povești despre cât de mult a greșit Curtea Constituțională, care, desigur, ar trebui să fie arestată în totalitate cu autobuzul, deoarece ar fi încălcat cele spuse de către Comisia de la Veneția.

Desigur, nu au nicio legătură cu realitatea! De ce? Pentru că, în primul rând, Curtea Constituțională nu vorbește despre vreun prag valoric în decizie, nicăieri nu se menționează că ar trebui să existe un prag „de la care poți să furi”. Doar că la abuz nu este vorba de „furt”… ci despre modalitatea în care se interpretează legea.

Căci abuz în serviciu nu poate exista atunci când un funcționar interpretează diferit legea față de un procuror, oricât de important și de grozav ar fi acesta. Pentru că nu se poate susține că ori de câte ori o instanță de contencios administrativ anulează un act semnat de orice funcționar, atunci toți semnatarii … LA PUȘCĂRIE. Păi ăsta este „prag înalt”?

Dacă doar așa ai citit tu legea, funcționar amărât sau ministru de succes, cum să te duci la pușcărie? Că așa vrea DNA? Ceea ce spune Comisia de la Veneția este exact contrariul: nu orice tâmpenie de interpretare a legii trebuie reglementată ca infracțiune, ci doar dacă fapta este gravă.

Scrie asta la noi în Codul penal? Desigur că nu… căci Iordache nu a înțeles nimic din Decizia Curții Constituționale… Tudorel Toader se preface și el că nu înțelege nimic și în timpul ăsta procurorii DNA fac dosare aproape exclusiv având ca obiect abuz în serviciu, transformând semnarea oricărui act administrativ de un ministru în faptă penală.

Sigur că ăsta este motivul pentru care DNA, în frunte cu șefa sa, își dorește cu disperare menținerea situației actuale, astfel că deontologii pervertesc un comunicat vădit clar al Comisiei de la Veneția într-unul care, chipurile, ar fi de partea lor.

Nu! Nu există abuz în serviciu fără folos material, fără încălcarea unor drepturi fundamentale: de exemplu, represiunea nedreaptă sau purtarea abuzivă, infracțiuni derivate din abuzul în serviciu. El nu este reglementat în vreun stat democratic și a fost desființat din toate statele foste comuniste. A fost menținut doar în România, grație presiunilor DNA. Astfel, s-a ajuns ca trei sferturi dintre cei așa-ziși corupți (1.500 de persoane) să fie condamnate și încarcerate pentru abuz în serviciu și mai puțin de un sfert (puțin peste 400 de persoane) să fie condamnate pentru fapte reale de corupție.

Așadar, trei sferturi dintre „corupți” nu sunt, de fapt, decât victime ale unei infracțiuni care nu este incriminată în niciun stat democratic. Cam asta ne spune Comisia de la Veneția... că DNA ne-a făcut o țară super - coruptă degeaba!