„Mi s-au cerut DENUNȚURI împotriva lui PONTA, DRAGNEA și GHIȚĂ!” Încă o mărturie CUTREMURĂTOARE care CONFIRMĂ Operațiunea „Noi suntem Statul!” (XXIII)

„Mi s-au cerut DENUNȚURI împotriva lui PONTA, DRAGNEA și GHIȚĂ!” Încă o mărturie CUTREMURĂTOARE care CONFIRMĂ Operațiunea „Noi suntem Statul!” (XXIII)

Câteodată, hazardul face casă bună cu meseria de jurnalist. Episodul de astăzi din serialul „Noi suntem Statul” s-a născut dintr-o întâlnire fortuită la malul mării. El este însă extrem de interesant din perspectiva mărturiilor tăioase făcute de un fost şef al unei instituţii importante din România, Autoritatea Electorală Permanentă

Poate părea surprinzător având în vedere interacţiunile mele cu oameni politici, dar am întâlnit-o pe Ana Maria Pătru, fosta şefă AEP, abia anul acesta, într-un week- end la mare. Era pe o terasă alături de câteva alte persoane pe care le cunoşteam şi care ne-au făcut cunoştinţă. Era împreună cu băiatul ei, Ştefan, un tânăr foarte liniştit şi retras, care părea uşor stânjenit şi inconfortabil cu discuţia.

Ana Maria Pătru mi-a povestit apoi că fiul său încă nu şi-a revenit după şocul iniţial al arestării, deşi a trecut mai bine de jumătate de an de la acel moment.

I-am propus doamnei Pătru să facem un interviu. Mi se părea interesantă perspectiva omului care a avut contact cu toţi politicienii importanţi ai României în ultimii 10 ani şi despre care bănuiam că a interacţionat şi cu foarte mulţi dintre cei enumeraţi în seriarul „Noi suntem Statul”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Iniţial, m-a refuzat politicos, apoi, într-un final, după o discuţie prelungită în care am găsit puncte comune în experienţa fiecăruia cu instituţiile de forţă, a acceptat să răspundă câtorva întrebări. Aşa am aflat despre modul în care i s-au cerut denunţuri împotriva politicienilor, despre vânătoarea declanşată la Ploieşti împotriva lui Sebastian Ghiţă, despre neregulile din faza de urmărire penală, dar şi despre modul în care oameni apropiaţi de Sistem au devenit maşini de denunţuri penale împotriva ţintelor identificate de cei care conduc suntem Statul”.

Vă invit să citiţi în cele ce urmează un interviu eveniment cu fosta şefă AEP, cea care s-a ocupat în ultimii 10 ani de buna desfăşurare a alegerilor în România şi să trageţi singuri concluziile.

- Dan Andronic: Cum vi se pare Operațiunea „Noi suntem Statul”? Este o realitate instituțională sau o creație jurnalistică?

- Ana Marian Pătru: Mărturisesc că, după ieşirea din arest, mi-a venit foarte greu să citesc presa o bună perioadă. Mai ales că am fost făcută zob cu mânie proletară, în anumite zone mass media, înainte măcar ca o instanţă de judecată să se pronunţe. Pur şi simplu, nu înţelegeam ce mi s-a întâmplat şi, mai ales, de ce. Nu înţelegeam pe cine am supărat sau deranjat de a trebuit să trec printro experienţă atât de traumatizantă şi umilitoare, chinuitoare pentru mine, dar mai ales pentru băiatul meu şi pentru restul familiei.

- Vă înțeleg trauma, dar vrea totuși un răspuns clar. Prea s-a speculat mult pe existența sau inexistența unui asemenea mecanism. V-ați confruntat situații asemănătoare celor descrise de mine?

- Întâmplător, am văzut câteva referiri şi apoi am citit serialul „Noi suntem Statul”. Având în vedere lucrurile pe care le cunosc şi cele pe care le intuiesc, dezvăluirile dumneavoastră mi-au oferit piesele lipsă pentru a completa puzzle-ul a ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii ani. Iar concluzia mea este una cât se poate de pesimistă: sistemul instituţional românesc este cuprins de cancer pe aproape toate palierele sale.

- Asta-i și părerea mea! Este foarte greu să mai schimbi ceva…

- Vedeți dumneavostră, din experiența mea acesta a metastazat atât în provincie, pentru că dosarul meu a fost realizat de procurorii DNA de la Ploieşti, cât şi în instituţii care nu au neapărat o poziţie relevantă în obţinerea sau gestionarea Puterii în România, aşa cum este, spre exemplu, Autoritatea Electorală Permanentă.

- Atunci răspunsul este Da!

- Deci, da, sunt convinsă că există adevăr în dezvăluirile dumneavoastră din serialul „Noi suntem Statul”. Cu observaţia că grupul de oameni descris este mai mare numeric decât l-aţi prezentat şi a cuprins o parte din instituţiile publice româneşti. Cred că permanent apar noi oameni, cu poziţii în aparatul public, care se raliază, pe model piramidal, şi astfel obţin legitimitatea şi o parte a Puterii. Ideea este că, faptic, personajele pe care dumneavoastră le descrieţi ca fiind în fruntea operaţiunii „Noi suntem Statul” nu ar putea să exercite toată Puterea fără simbriaşi care se raliază servili şi benevoli acestui grup.

FOTO; Victor Ponta

- Ați intrat în contact cu instituțiile de forță din România. În ce măsură vi se pare că acestea respectă cadrul legal și cât se încearcă ocolirea prevederilor incomode?

- Înainte să vă răspund punctual la întrebare, vreau să vă mărturisesc că am să-mi fac un reproş: eu sunt, probabil, ultima dintre victimele sonore ale operaţiunii de acaparare a Puterii totale în stat. De la declanşarea nebuniei la sfârşitul lui 2014, începutul lui 2015, au mai trecut doi ani până să-mi vină mie rândul să intru în malaxor. Când nu ţi se întâmplă ţie, există tendinţa naturală de a lua lucrurile mai à la légère, crezând că toţi cei care ţipă exagerează când spun că se comit abuzuri, că nu se respectă prevederile legale sau că lupta anti-corupţie se face cu ţinte prestabilite. Dar şi când mi s-a întâmplat mie, am realizat ce înseamnă toată brutalitatea miliţienească de care dau dovadă cei care deţin şi exercită Puterea. Pentru că să pui cătuşele unei femei sau să o iei cu forţa din faţa propriului copil arată abrutizare şi primitivism.

FOTO: Liviu Dragnea

- Eu aveam o vorbă pe care o spuneam tuturor celor sceptici. Lupta anti corupție e superbă până ajunge la tine și vezi hidoșenia sistemului, care se comportă ca un infractor, nu ca un garant al respectării legii.

- În cazul meu punctual, nu numai că s-au ocolit prevederile legale, dar cred că, pe parcursul urmăririi penale, s-au comis chiar fapte care se constituie, la rândul lor, în infracţiuni. De la nerespectarea procedurilor, până la şantaj, ameninţare, instigare la mărturie mincinoasă sau represiune nedreaptă. Diferenţa este semnificativă: una este să te aresteze, pentru că ţi-a venit rândul să te execute şi au nevoie ca altcineva să ocupe funcţia pe care tu vremelnic o deţii, şi alta este să te aresteze şi să ţi se spună că nu-ţi mai vezi copilul dacă nu torni pe X sau pe Y.

FOTO: Sebastian Ghiță

„Mie mi se promitea că îmi voi revedea copilul”

- Dan Andronic: Simt că aveţi mai multe să ne spuneţi despre dosarul de la DNA. Sugeraţi că s-au făcut presiuni ca să declarați altceva decât ceea ce considerați că este real?

- Ana Maria Pătru: Afirm în clar acest lucru şi pot să-l dovedesc. Prietena mea, denunţătoarea Irina Socol, şi avocatul Ovidiu Bulai, care mi-a fost impus, fiind determinată să renunț la avocații pe care-i aveam angajați, plătit de ea, mi-au solicitat să fac denunţuri împotriva mai multor oameni politici, aceasta fiind condiţia pentru a-mi revedea copilul. Luaţi în considerare că asta se întâmpla în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare.

- Aș vrea să pot spune că sunteți primul caz. Nu sunteți, și mie mi s-au solicitat denunțuri împotriva lui Băsescu și Tăriceanu. Chiar sunt curios, în cazul dumneavosatră, cine sunt oamenii politici pe care vi s-a cerut să-i denunţaţi?

- Avocatul Ovidiu Bulai, plătit de Irina Socol, mi-a spus în clar că arestarea mea se dovedeşte o lovitură la adresa PSD, deşi eu niciodată nu am făcut parte din acest partid şi nu am făcut vreodată jocurile vreunui partid. Avocatul mi-a cerut să-i denunţ pe Liviu Dragnea şi Sebastian Ghiţă, pe acesta din urmă văzândul doar de două ori în viaţa mea. Am fost întrebată şi de Victor Ponta, dar şi ei ştiau că nu sunt apropiată în vreun fel de fostul Primministru.

De asemenea, Irina Socol avea şi ea anumite ţinte

- Nu înţeleg. Cum vă spunea Irina Socol pe cine să denunţaţi? Vă trimitea intermediari, primeați bilețele, vorbeați la telefon?

- Acesta este unul dintre aspectele extrem de interesante ale speţei mele. Prietena mea, denunţătoarea Socol, a fost invitată, pe perioada cât am fost arestată preventiv, de câteva ori la DNA Ploieşti pentru a se întâlni şi discuta cu mine. Eu eram scoasă din arest şi dusă la aceste discuţii, la care participau: avocatul pe care am fost determinată să-l angajez, uneori, avocata ei și polițiștii DNA, întotdeauna, precum și procurorul care se ocupa de instrumentarea cazului, acesta supervizând discuțiile.

- Asta n-am mai auzito! Deci doi inculpați în același dosar erau puși în aceeași cameră ca unul dintre ei să-l convingă pe celălalt să toarne. Trebuie să recunosc că metodele DNA par inepuizabile în materie de încălcarea normelor legale! De ce venea Irina Socol să vă convingă?

- Logica era aceea că eu şi Irina Socol eram prietene la acea dată de peste 7 ani şi aceasta, probabil, le promisese anchetatorilor, cu care este evident că se afla într- o stare de colaborare şi contact permanent, că va obţine denunţurile pe care aceştia şi le doreau. Mie mi se promitea că îmi voi revedea copilul şi că, într-un final, voi obţine o condamnare cu suspendare, deşi ei ştiau foarte bine că nu comisesem faptele de care formal mă acuzau.

- Incredibil! Aceste momente cum erau definite din punct de vedere procedural? Confruntări între inculpat şi denunţător?

- Nicidecum. Să ştiţi că, atât cât se putea, dată fiind situaţia mea, erau întrevederi cât se poate de amicale în contextul dat. Haideţi să vă povestesc un episod şocant: prietena mea, denunţătoarea Irina Socol, aducea pizza şi bomboane de ciocolată Leonidas, din care au mâncat cu toţii, eu luând partea mea la pachet în arest. În acea cameră au fost mulţi oameni care pot depune mărturie în acest sens. Stăteam ore întregi cu ea la DNA Ploieşti, veneam dimineaţa şi plecam seara, eu spre arest, ea spre casă.

- De ce nu s-au materializat aceste denunţuri? De ce nu aţi ajuns la o înţelegere cu Irina Socol şi anchetatorii?

- Din mai multe motive. Pe de o parte, eu nu puteam să fac denunţurile la care se aşteptau, pentru că, pur şi simplu, nu cunoşteam comiterea unor ilegalităţi. Tot ceea ce puteam să le ofer eu era parte de anecdotică legată de întâlnirile mele cu politicieni în calitate de preşedinte şi vicepreşedinte AEP. Practic, nu aveam ce să denunţ, pentru că nu cunoşteam nimic despre comiterea unor fapte ilegale.

- Și rezultatul acestui demers care a fost?

- Fiasco total. La un moment dat, procurorul care instrumenta cazul mi-a transmis că „de la Bucureşti, s-a luat decizia să nu se accepte varianta acordului de recunoaştere care să-mi ofere pedeapsa cu suspendare”, în condițiile în care eu am acceptat un astfel de acord datorită situației de vulnerabilitate în care mă aflam, fără ca „recunoașterea” să reflecte realitatea. Şi al treilea motiv, poate cel mai important, este că mi-am dat seama că Irina Socol, pe care, deşi mă denunţase, o vedeam încă prietena mea, nu încerca să mă ajute. Ba din contră.

- Mi-aţi relatat nişte lucruri extrem de grave. Le puteţi dovedi?

- Absolut. Am depus la Comisia de control a activităţii SRI o înregistrare în care mi se cer denunţurile despre care v-am spus. Şi mai am şi altele. Vor fi probe care vor fi folosite în cadrul procesului penal de la Tribunalul Bucureşti şi sunt convinsă că presa va putea să aibă acces la ele.

Cât priveşte partea cu bomboanele Leonidas, cred că pot fi întrebaţi cei care au fost în camera de la DNA Ploieşti atunci dacă le-au plăcut şi li s-a reglat glicemia.

VA URMA