Dej, Planul Valev, locomotivele și „miștourile” la adresa lui Hrusciov. Cum au râs oltenii de toarșu Nikita Sergheevici?

Dej, Planul Valev, locomotivele și „miștourile” la adresa lui Hrusciov. Cum au râs oltenii de toarșu Nikita Sergheevici? Venirea la putere a lui Nikita Serghhevici Gorbaciov la moartea lui Stalin s-a lăsat cu alipirea Crimeii la Ucraina în 1954,  congresul XX al destalinizării din 1956 de la Moscova, cu jucarea în șenile a revoluției din Ungaria din 1956, reprimarea manifestărilor studențești din România dar și cu istorica decizie de a retrage trupele sovietice din România în vara lui 1958

Dej l-a îmbătat pe Hrusciov?

Dej, se spune (Brucan scrie asta într-o carte) că prin iarna lui 1958 l-a întâmpinat pe Hrusciov, fratele mai mare cu tradiții românești, vânătorești și nu numai. Doi urși îngrășați și îmbătați în ajun au stat „la poză” suficient să-i nimerească miopul Nikita care ținea pușca precum ciobanul o bâtă. Adică deși fusese comandant de front în WWII în Ucraina, tot miner din Donbas rămăsese. Adică grobian, rudimentar, țăran sovietic..

Evident, bea cât 10 și nu prea mai ținea la băutură. Dar asta e, a meritat să punem doi urși pe năsălia rusului, doar doar și-o trimite jucăriile peste Prut. De unde, Brejnev a fost cât pe ce prin 68 să le trimită înapoi. Așa se zice, că rușii s-au retras după ce moș Nikita, bine amețit cu palinca ardelenească ar fi dat avizuș. Pacepa descrie în „Orizonturi roșii” cum Ceaușescu își atribuia el rolul, în timp ce era la DPSA, adică Direcția Politică Superioară a Armatei și Hrusciov în 1957 i-ar fi promis marea cu sarea. Evident, de faptul că Nicolae Ceaușescu era să moară la Vnukovo căzând cu avionul..nicio vorbă...

Dej l-a enervat pe Nikita! Oltenii îl fac „lăcătuș mecanic prost”

La 22 iunie 1962 (22 iunie era ziua când începuse planul Barbarossa cu românii atacând URSS), Nikita Sergheevici vine în Craiova (vizita în România s-a deruat între 18 și 25 iunie, notează istoricul Ioan Scurtu). Aici, ziarul Înainte din 23 iunie 1962 arată, conform jurnalistului Mircea Canțăr,  că prietenia româno-sovietică era veșnică și musai să trăiască. Nikita a fost nervos când a văzut că românii fabricau locomotive Diesel și electrice pe licență din Elveția și mai că și-a rupt mâna când i s-a dat cadou macheta unei locomotive a cărei scară se respectase „la milimetru”.

Peste tot, toarșu Nikita a fost nervos. A gesticulat, nu a stat la explicații, nu a dat mâna cu șefii inginerilor, proiectanților. Pe la spate, oltenii deranjați de atitudinea rusului au zis, cu tot efortul securiștilor să îi țină cuminți: „ce să știe un lăcătuș de mină din Donbass?” Asta era pregătirea lui Nikita.

Emil Bodnăraș, scria Ioan Scurtu, își amintea că Hrusciov își trata tovarășii de partid și de idei din România „ca pe slugi”.

Nikita a spus că doar URSS, Ceholsovacia și RDG puteau să ajute industrial România. A plecat de la Craiova și a mers la Fundulea unde bucuros de porumb, a zis că românii sunt „mămăligari” prin tradiție și că agricultura era punctul lor forte.

Epilog...

Nikita vrea un tete a tete cu Dej în 1963, dar liderul de la București îi spune politicos...poate cu altă ocazie... Altă făină începea să se macine la moara lui Dej. Anul următor,  însă, profitând de schsima chineză, Dej (care sub sloganul „de moarte și de colectivizare nu scapă nimeni” încheiase colectivizarea în 1962, dând vina postmortem pe Ana Pauker și ideile de la Moscova), în aprilie 1964, adera la cauza chineză de construcție a socialismului și respingea dur planul lui Emil Borisovici Valev ca România să fie țară predominant agrară.

Istoria începea să se scrie altfel la București..cel puțin până prin 1974...