O legendă a cinematografiei franceze s-a stins din viață! Actorul şi scenaristul francez Jean-Pierre Bacri a decedat luni din cauza unui cancer, la vârsta de 69 de ani. Anunțul a fost făcut de agenta acestuia Anne Alvares-Correa pentru AFP, citată de Agepres.

Peliculele ”Smoking/No Smoking”, ”Un air de famille”, ”On connaît la chanson” şi ”Le Goűt des autres” i-au adus premii Cesar la categoria cel mai bun scenariu, alături de Agnes Jaoui, partenera sa din 1987 până în 2012. Bacri a primit, de asemenea trofeul pentru cel mai bun actor în rol secundar în filmul ”On connaît la chanson”.

Le Monde despre o legendă: Bacri nu iubea eroii și fericirea epatantă

Personalitate de prim plan a teatrului şi a cinematografului francez, Jean-Pierre Bacri ocupă un rol privilegiat în amintirea publicului. Acesta îl iubea pentru rolurile de anti-eroi arţăgoşi şi deziluzionaţi, dar de o profundă umanitate.

„Bacri nu iubea eroii și nu credea în tipurile epatante de fericire. Sobrietatea, pudoarea și faptul trăit, evitarea trucurilor erau profesiunea sa de credință”, opinează Le Monde. Prestigioasa publicație continuă: “În rolurile pe care le alegea sau le scria alături de Agnès Jaoui, combătea sectarismul cultural, conformismul, servilitatea”… Îl caracterizau replicile intelectuale, mai scriu jurnaliștii francezi.

S-a născut în 1951 în localitatea de astăzi Bou Ismail, din Algeria. La începutul anilor 1960, a emigrat alături de familia sa la Cannes în timpul Războiului din Algeria. Ulterior, s-a mutat la Paris, unde a studiat la celebra şcoală de teatru Cours Simon, potrivit DPA.

Talentul său a fost pus în valoare alături de Agnes Jaoui, pe care a cunoscut-o în 1987 pe scenă, cu prilejul piesei ”Aniversarea” de Harold Pinter. Împreună cu Japoui a scris mai multe piese de teatru.

Foarte rapid, familia ”Jacri”, aşa cum îi supranumise marele regizor francez Alain Resnais, şi-au unit umorul acid şi spiritul de observaţie pentru a scrie la patru mâini. Prima lor piesă, ”Cuisine et dépendances” (1992), a devenit rapid un succes şi a fost adaptată pentru cinema în filmul ”Un air de famille” (1996).

Foto: Liberation