Pe Andra din Sibiu am întâlnit-o în buricul târgului bucureștean. Tocmai ce încheiasem o documentare și ieșeam de pe Franceză. Ea se uita în toate părțile, prea bulversată de atâtea ițe, ca să mai înțeleagă ceva din trepidațiile orașului.

Mă întreabă, scuzându-se pentru deranj, dacă știu cum se ajunge la Păcii. Stația de metrou din Militari.

- Știu, cum să nu, că prin preajmă cobor și eu.

Ca atare, o invit să ne vedem împreună de drum, și chiar în pas grăbit, cât să scăpăm de caniculă. 

Spre Universitate deci. O după-amiază în care mașinile se scurg pe lângă noi în tandem cu noxele și cu arsura aerului. 

O văd epuizată. Dar nu se plânge. Aveam să aflu imediat că vine tocmai de dincolo de munți. Din Sibiu. Se leagă primele cuvinte.

E proaspătă absolventă de Marketing și vrea să se angajeze în domeniul ei.

-Deci rămâi în România, îi arunc o nadă. 

- Rămân. Dacă pot, vine replica. Stinsă...

Sibiu așadar. 

- Păi, continui, la voi acolo sunt o sumedenie de firme, orașul e dezvoltat…

Se uită la mine, așteptând să văd spre ce mă îndrept. 

- București, Sibiu…

Se prinde. În Capitală a venit după ce au trimis-o cei din Sibiu. Găsise o job, bun, la ea acasă. Numai că sediul central e la București.

- Și te-au invitat la București…

- Da.

- Și?

Tace. Cred că recapitulează ce s-a întâmplat azi, ca să dea o definițe cât mai simplă.

- Am fost chemată la un chestionar de logică.

De data asta sunt eu încețoșat. 

- Cum adică un chestionar de logică?

- Să bifez…

Încerc să fiu atent și la drum, să procesez și spusele ei.

- Și ți-au dat jobul?

- Nu, a fost numai chestionarul.

Ar fi fost logic ca pentru un chesionar de logică să îți trimită întrebările pe mail. O dau în jocuri de expresii. 

Surâde. Oare de ce mi se pare că amar?!...

- Au vrut să vin personal, să mă și vadă.

Recapitulez, ca tabloul să aibă culorile aranjate coerent. 

- Plecată de la cât, de la tine, din Sibiu?

- De la șapte.

Dimineața adică. 

Acum suntem la cinci după-masă. A terminat chestionarul.

- Stai puțin, vreau să mă asigur, altceva nu ai mai făcut, în afara chestionarului?

- Nu.

Stătuse mai multe ore, să aștepte, pentru că erau mulți candidați. Evident, fiecare cu logica lui. În fața unor evaluatori la fel de logici, cred.

- Acum te întorci acasă…

- Da.

- Cu autobuzul?

- Cu bla-bla-carul.

N-am mai auzit expresia asta. O repet, surprins. Bla-bla-caruul. 

- Autostopul, îmi traduce.

Din spatele ochelarilor ei vine, întâia dată, o adiere de relaxare. 

- Deci toată ziua pe drumuri pentru un chestionar.

- Da, se miră că îi pun atâtea întrebări.

În metrou fiind, ne continuăm dialogul. A fost în practică în Olanda. Acolo totul e digital. Chiar și când îți cauți de muncă. Angajatorul îți găsește biografia profesională dintr-o apăsare de tastă. 

- Ei știu exact cine ești, ce ai făcut, ce abilități ai. Tot.

Trenul anunță stația Gorjului. Aici cobor. 

- Tu, la prima, și îi urez pe mai departe…

Nu am știut ce să-i urez atunci, pe moment. Pe bune! Am zis și eu, așa, ca un șchiop și ruginit șablon. 

- Drum bun, Amdra din Sibiu!

Oriunde ai fi tu în acest moment...