Marți seara, premierul Victor Ponta a fost invitatul emisiunii Sinteza zilei de pe Antena 3, în hotarele unui interviu unu la unu. De regulă, Mihai Gâdea, asemenea altor moderatori care au făcut din platoul talk-show-ului oglinda în care se bărbieresc seară de seară, aduce o tîrlă de invitați, toți avînd menirea de a-i asculta predicile pișăcioase.

Formula unu la unu cu premierul Victor Ponta răspundea însă cerințelor unei emisiuni ce putea fi istorică, deoarece, pentru prima dată de la declanșarea Loviturii de stat, liderul PSD apărea în fața opiniei publice într-un efort de explicare și convingere.

Aflînd de interviu, m-am așezat în fotoliu, cu creionul în mînă, pentru a-l urmări și a-l studia.

Așa cum am mai scris, România se află în toiul unei lovituri de stat date de președinte împotriva primului ministru prin intermediul unei instituții represive – DNA – și cu sprijinul discret al SRI.

Perioada postdecembristă, stînd sub semnul unei Constituții făcute cu picioarele, prin talmeș-balmeșul în chestiunea Președinției – e republică prezidențială prin votul direct și universal, dar republică parlamentară prin prerogativele firave în plan intern – a fost dominată de lupta pentru putere dintre președinte și premier.

Cum, de regulă, președintele era și șeful partidului din care făcea parte premierul, această luptă se tranșa în favoarea președintelui. Prin slugile sale din partid, președintele manevra astfel încît premierul era dat jos chiar de către partid. Cum însă premierii știau asta, în cazuri celebre precum Nicolae Văcăroiu, Emil Boc, Victor Ciorbea, premierul adopta de la început postura publică de lustruitor al Înaltelor botine prezidențiale. Cînd premierul refuza să adopte o asemenea ipostază, președintele apela la forță. A fost cazul debarcării lui Petre Roman cu ajutorul minerilor, în septembrie 1991. Am numit asta O lovitură de stat prost mascată. La vremea respectivă, formula a stîrnit scandal. Orice istoric al perioadei postdecembriste o folosește acum fără probleme.  

În vara lui 2012, lucrurile s-au petrecut invers.

Premierul Victor Ponta, intrat în conflict cu președintele în chestiune plagiatului, a încercat să-l dea jos pe Traian Băsescu printr-o lovitură de stat.

După o perioadă de așa-zisă coabitare, președintele Klaus Iohannis a intrat în conflict cu premierul Victor Ponta.

De precizat de la început că Războiul a fost declanșat de Klaus Iohannis.

Principala cauză trimite la relația dintre președinte și premier de pînă acum. După scrutinul din 16 noiembrie 2014, Victor Ponta a adoptat postura pisicuțului față de Prea Mult Alesul. Această ipostază publică a convenit lui Klaus Iohannis, al cărui ideal de premier e Alina Gorghiu, cea roșie toată, ca o rodie din Vechiul Testament, cînd îi răsare pe buze numele Klaus Iohannis.

A venit însă momentul adevărului.

După un timp, tot mai puternic în sondaje, beneficiind de o creștere economică datorată măsurilor de austeritate ale lui Traian Băsescu, Victor Ponta a început să-și arate ghearele.

Punctul culminant a fost atins în clipa cînd Victor Ponta a respins (în chip corect) cererea lui Klaus Iohannis de rediscutare a Codului Silvic, o cerere care dădea curs mișmașurilor prezidențiale cu firma austriacă. În acel moment, Klaus Iohannis și-a dat seama că:

1. Victor Ponta nu mai vrea să fie pisicuț. Pentru el ca Imperator, în stare să trimită la Canal un ziarist al cărui telefon sună cînd măcăne el în direct, schimbarea la față a premierului a venit ca o ofensă.

2. Nu-și va putea promova interesele oculte (cîte nu are!) dacă nu beneficiază de un Guvern al său, condus de o rățușcă  precum Alina Gorghiu.

Tot în acest timp s-a mai petrecut ceva crucial pentru înțelegerea situației:

Cazul Dumbravă și Cazul Marinca au adus SRI, DNA și ÎCCJ la mîna lui Klaus Iohannis.

Asupra lui Klaus Iohannis s-au făcut presiuni publice să ceară demisia iresponsabilului general Dumitru Dumbravă și a compromisei Livia Stanciu.

Dacă Klaus Iohannis ar fi fost președintele tuturor românilor, ar fi luat atitudine față de cele două derapaje de la normele statului de drept.

În cel de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu Trinomul SRI-DNA-ÎCCJ a comis multe abuzuri.

Multe dintre ele aveau nevoie, pentru a fi comise, de colaborarea dintre SRI, DNA și ÎCCJ.

Un politician sau un om de afaceri nu putea fi șantajat dacă SRI nu se baza pe DNA și dacă DNA nu se baza pe ÎCCJ.

Se înțelege că astfel între ștabii acestor instituții s-au creat puternice legături personale.

Cînd unul dintre ei era la ananghie îi săreau ceilalți în ajutor.

În Cazul Rarinca, a ajuns la ananghie Livia Stanciu. I-au sărit în ajutor DNA, care a introdus Recurs în anulare și SRI, care a inundat presa, prin ofițerii acoperiți și prin firmele paravan, cu fel de fel de ticăloșii despre judecătorii care au achitat-o pe Mariana Rarinca.

Și Klaus Iohannis, știind c-a ajuns președinte în urma unei Conspirații din care au făcut parte cele două vinovate de trimiterea unui inocent la pușcărie, Livia Stanciu și Codruța Kovesi (în America cele două ar fi făcut pușcărie pentru reținere abuzivă!), le-a sărit în ajutor.

Nu numai că n-a cerut nici o demisie, nu numai că nu le-a mustrat, dar mai mult le-a luat apărarea celor două.

Cît despre SRI, în loc să-l mustre măcar pe facebook pe Generalul Dumbravă, a dat fuga la o sindrofie a SRI pentru a arăta opiniei publice că-l sprijină.

Drept răsplată, Trinomul SRI-DNA- ÎCCJ s-a pus, la rîndu-i, la dispoziția președintelui.

Vrea Șeful să dăm jos Guvernul Victor Ponta și să-i aducemîn loc Guvernul Alina Gorghiu?

Nici o problemă!

Se face!

A intervenit și presiunea Grupurilor de interese – de la cele de partid la cele mafiote – care l-au sprijinit pe Klaus Iohannis în campania electorală. Măsurile luate de Guvern în cazul Codului fiscal au crescut PSD în sondaje și au coborît tochitura politică numită PNL. Orice zi în plus a Coaliției de guvernare însemna creșterea riscului de a pierde alegerile din 2016, alegeri în care PNL-ul lui Vasile Blaga are nevoie, ca și-n alte alegeri de pînă acum, de bani negri, bani negri pe care doar guvernarea îi poate asigura.

Și astfel s-a detonat nucleara.

Răsturnarea unui Guvern prin intermediul unei instituții represive: DNA.

De precizat că și Traian Băsescu a avut conflicte cu Călin Popescu Tăriceanu, mai întîi, și cu Victor Ponta, mai apoi.

Cu toate acestea, Traian Băsescu n-a folosit niciodată DNA pentru a se răfui cu premierul.

Afacerea Bilețelul roz din 2007, dacă ar fi fost acum, ar fi dus la arestarea preventivă a lui Călin Popescu Tăriceanu. La vremea respectivă nu s-a întîmplat asta. Traian Băsescu l-a acuzat pe Victor Ponta de toate corupțiile. Traian Băsescu n-a ordonat însă DNA să-l pună sub acuzare. Poate și pentru că Traian Băsescu și-a dat seama cît ar costa Justiția din România implicarea într-o răfuială politică la nivel înalt. Klaus Iohannis n-a avut scrupule.

Premierului i s-a fabricat la repezeală un dosar astfel încît Klaus Iohannis să-i poată cere demisia și astfel încît premierul să fie nevoit să demisioneze. Demisia premierului e condiția de fond pusă de Gabriel Oprea pentru a trăda.

S-au vînturat în spațiul public teorii potrivit cărora Klaus Iohannis joacă teatru, că, de fapt, el n-ar vrea să-și aducă Guvernul Meu, condus de Alina Gorghiu, ci doar să arate talibanilor anti-Ponta că a făcut ceva.

O asemenea teorie e periculoasă, pentru că ea înlesnește lovitura de stat.

În realitate, dacă ar fi să judecăm după declarația de presă de marți seara, în care Klaus Iohannis s-a dat de gol promițînd că vorbește el cu Justiția (cu Livia Stanciu, desigur) ca Victor Ponta să beneficieze de celeritate, după activarea tuturor ofițerilor acoperiți din presă, după știrile privind îngroparea lui Victor Ponta sub un munte de dosare penale, ne aflăm în fața unui Plan de răsturnare a Guvernului legitim ales prin forța Binomului SRI-DNA, sprijinit de ÎCCJ.

Aceasta era situația marți seara, cînd m-am așezat în fotoliu pentru a urmări interviul lui Victor Ponta.

După vreo jumătate de oră, am simțit nevoia să mă duc și să iau -vorba Motanului Behemoth din romanul Maestrul și Margareta al lui Mihail Bulgakov - 300 de picături de valeriană.

În viața mea, n-am văzut o emisiune mai pișăcioasă ca aceasta!

Dincolo de faptul că Mihai Gâdea nu era ziarist, ci ibovnică pe umărul căreia plîngea Victor Ponta, un aer umed, de lacrimi în neștire, de oftaturi, de tras nasul din cauza mucilor duioși, se răspîndise din studio, prin televizor, în toată încăperea în care mă aflam.

Premierul României, șeful celui mai puternic partid din România, cel care a obținut pe bune la alegeri peste cinci milioane de voturi, se văieta că trece printr-un coșmar, că familia suferă, că e într-o situție tragică.

Mă uitam la ditamai bărbatul politic și nu-mi venea să cred.

Cu o seară înainte de fi arestată preventiv de șase ori, am sunat-o pe Elena Udrea pentru a o întreba ceva în legătură cu Jurnalul. Nu plîngea, nu se văieta, nu se jeluia, deși știa că va trimisă la pușcărie. La un moment dat a greșit ceva și, cu un glas care se voia vesel, și-a cerut scuze zicînd că nu e una dintre cele mai bune zile ale sale.

Victor Ponta n-a fost arestat preventiv pentru 72 de zile, ca Elena Udrea. N-a fost săltat de pe stradă, precum Alina Bica. Nu i-a fost vîrît la pușcărie băiatul, ca lui Viorel Hrebenciuc. N-a fost amenințat că băiatul îi va fi făcut poștă de pușcăriași, cum s-a întîmplat cu Dorin Cocoș.

A fost convocat la DNA și președintele i-a cerut demisia.

A rămas mai departe premier și șef de partid.

Și cu toate acestea, în aproape întreaga emisiune, cu concursul de excepție al lui Mihai Gâdea, Victor Ponta s-a dat victimă planetară.

Oricărui om normal îi e clar că Lovitura de stat e pusă la cale și administrată de către Klaus Iohannis.

Și oricărui om normal îi e limpede că, odată ce-a ieșit și a cerut demisia premierului, Klaus Iohannis nu mai are cale de întoarcere. Poliția sa politică – SRI-DNA-ÎCCJ – nu mai poate nici ea da înapoi. Pentru a da jos Guvernul se vor face toate abuzurile posibile. Priviți-o pe Tovarășa procuroare ceaușistă Livia Stanciu, cea care a trimis o femeie în pușcărie ca să nu-i dea datoria de 2400 de euro! Vi se pare, văzîndu-i tupeul nemărginit, că e o persoană care ar avea scrupule să ne aresteze pe toți numai să rămînă ea cocoțată în funcție?

În aceste condiții, Victor Ponta trebuia să iasă la bătaie.

Să denunțe Lovitura de stat.

Să denunțe gestul anticonstituțional al președintelui de a-i cere demisia.

Să dezvăluie abuzurile TrinomuluiSRI-DNA- ÎCCJ. Să ia apărarea statului de Drept, călcat în picioare de Statul de Drepți.

Marți seara, la Sinteza zilei, am văzut însă un pisicuț care nu mai știa cum să intre în grațiile Stăpînului care-l apucase de coadă ca să-l azvîrle afară de la Palatul Victoria.

La un moment dat, Mihai Gâdea a adus vorba de casa lui Traian Băsescu din Gogol.

Că Mihai Gâdea are preocuparea asta nu mă miră.

Mă miră însă, mă uluiește chiar, că, marți seara, în toiul unei lovituri care țintește răsturnarea Guvernului pe termen scurt și pe termen lung decimarea PSD, Victor Ponta s-a lansat într-un taifas despre casa lui Traian Băsescu.

Că să vezi!

Klaus Iohannis a pus la cale răsturnarea Guvernului prin intermediul unei instituții represive, premierul se ocupă de casa lui Traian Băsescu!

Greșelile echipei de comunicare! vor exclama mulți drept explicație la această prestație de leliță care tocmai a fost fugărită pe maidan de niște golani.

E vorba de altceva, mult mai grav.

Față de Klaus Iohannis Victor Ponta nu mai are nici un avantaj moral și politic.

A fost învins de Klaus Iohannis, are imaginea făcută praf. În plus, Binomul îl va chinui ca pe hoții de cai pentru a-l umili, lucru la care Poliția politică se pricepe cel mai bine.

În perioada următoare, pentru PSD problema nu mai e supraviețuirea la Guvernare, ci supraviețuirea ca partid. Lovitura de stat din aceste zile ne arată că PSD se va confrunta în perioada următoare cu un Plan bine pus la punct de destructurare a PSD. Nu poți să nu observi că Trinomul SRI-DNA- ÎCCJ a trecut la decimarea partidului. În timp ce PNL, partidul lui Klaus Iohannis, e ocolit de loviturile DNA, iar cînd are loc o convocare de ochii lumii a unuia dintre corupții guvernării anterioare, ca în cazul Ioan Oltean, totul se petrece cu discreție, și se soldează cu simpla punere sub acuzare, miniștri, primari, lideri PSD, șefi de consilii județene sunt luați pe sus și vîrîți la pușcărie după sistemul deja patentat:

SRI, pe post de Miliție Economică, îți face dosarul, DNA îl trimite la ÎCCJ, iar ÎCCJ te trimite la pușcărie.

Sistemului, creat sub Traian Băsescu și preluat de Klaus Iohannis, care-l folosește cu iresponsabilitate deplină, trebuie să-i facă față un nou lider PSD. Unul fără complexe față de Klaus Iohannis, unul fără fofîrliceli, unul care să nu fie acuzat de Divizia Presă a Binomului SRI-DNA că e corupt, dar mai ales un veritabil Bărbat, care să-și asume, înfruntînd toate riscurile, Bătălia cu Statul de Drepți al lui Klaus Iohannis.

Dacă nu se va întîmpla așa, Binomul SRI-DNA, sprijinit de ÎCCJ, se va îmbăta de atîta Putere.

Și să te ferească Dumnezeu de cizme îmbătate de Putere!