Partidul Democrat este astăzi forța politică liberală (de stânga, pentru americani) și progresistă a Statelor Unite, care îl împinge din răsputeri spre Casa Albă pe fostul vicepreședinte Joseph Robinette Biden Jr. Îl compar pe Joe Biden cu un ceas stricat, încremenit în trecut.

Numai că un ceas stricat, așa cum știe oricine, arată totuși de două ori pe zi ora exactă. Ceasul Joe Biden și-a pierdut acele, deci nu poate nici măcar atât. Deseori pare că nu știe pe ce lume se află și de aceea este folosit de cei care vor să schimbe lumea. “Zăpăceala” lui e utilă așa cum sunt adeseori idioții…

Pentru Biden puterea a fost lucrativă. Face politică de aproape cincizeci de ani și cunoaște bine, așa cum ne spune și numele lui, teorema robinetului: dacă nu curge, pică! Cel puțin așa am aflat din ultimul scandal referitor la perioada în care SUA s-au implicat în “democratizarea” Ucrainei.

Și precis este la curent cu faptul că noua ambasadă a Statelor Unite de la București este construită pe un teren aflat în litigiu și pentru care Puiu Popoviciu s-a refugiat la Londra ca să scape de justiția românească. În timp ce fiul său Hunter Biden făcea afaceri cu milionarul român, vicepreședintele american a vizitat și el capitala de pe Dâmbovița.

L-am zărit deambulând prin Centrul Vechi, însoțit de băieții de la Secret Service, dar și de “învățăceii” lor de la Serviciul de Protecție și Pază în timp ce nevastă-sa, în șort, dădea ture făcând jogging în jurul Casei Poporului.

Locuiau la hotelul Marriott.

Pe Donald Trump l-am zărit atunci când i-am ilustrat articolul publicat în pagina editorială a lui The New York Times, în vara anului 1989. Pe atunci, Trump se adresa politicienilor, direct candidatului la postul de primar al metropolei americane, New York – “The Big Apple”, aflată în pragul falimentului, îndemnându-i la o atitudine mai fermă în fața criminalității și invitându-i să apeleze la priceperea oamenilor de afaceri pentru o mai bună administrare.


Ilustrația realizată pentru articolul semnat în New York Times  de actualul președinte al SUA, Donald Trump, în 1989


L-am admirat pe vizionarul Donald Trump pentru curajul cu care s-a lansat în afaceri în Manhattan, investind cu talet milionul primit de la părintele său, un mic dezvoltator imobiliar din suburbia numită Queens. Multe bătături a
călcat el printre rechinii imobiliari, care au încercat să-l pună în faliment de trei ori și tot de atâtea ori Trump a reușit să se ridice în picioare.

În 2016 mi-a plăcut sloganul lui: “America First!” Întâi America… și pe urmă ceilalți. Patru ani de zile s-a bătut ca să facă “America great again!” S-a luptat cu funcționărimea, cu opoziția Democrată fățișă, dar și cu cea Republicană mai ascunsă și mai ales cu mass-media ostile.

A fost practic într-o continuă campanie electorală. Dușmanii lui au încercat să scape de el în toate chipurile. Cu toții și-au unit forțele ca să-l “dea gata” acum. Până și “farul” televiziunilor de știri CNN s-a transformat în agent electoral al candidatului Joe Biden!

Pe ultima sută de metri înaintea alegerilor cu toții încearcă să-l scoată vinovat pentru morții “de Covid-19”, deși președintele a fost singurul care a dat speranță americanilor speriați, terorizați de atmosfera apocaliptică întreținută de adversarii lui în încercarea lor disperată de a submina relansarea economică.

Încrâncenarea cu care s-au unit toate aceste forțe împotriva lui Donald Trump mă duce cu gândul la o bătălie pe viață și pe moarte a două forțe: cea care visează la mondialism și cea suveranistă, iar dacă Trump va pierde alegerile, atunci cu toții vom deveni sclavii multinaționalelor…

Sătui de politicieni, americanii caută liderșipul înafara Sistemului. La ultima lor dezbatere Trump i-a spus lui Biden: “Ce ai făcut 47 de ani în politică? Nu ai făcut nimic, dar promiți că vei face totul în patru ani dacă vei fi ales? Din cauza unora ca tine am candidat la președinție!” Dacă ar fi lucizi, americanii ar vedea care este răspunsul la căutările lor: Donald Trump.