Prestigiosul premiu a fost acordat unui politician africannecunoscut publicului internațional.

E vorba de premierul etiopian Abiy Ahmed, recompensat pentru eforturile sale de a face pace cu Eritreea vecină. Cu tot respectul pentru politicianul etiopian, unul dintre puținii oameni politici de pe continentul negru care pare să fi făcut ceva pentru poporul său, n-am să mă refer la acțiunile pentru care a primit premiul. Mult mai interesant mi se pare faptul că după scandalul uriaș legat de agresiunile sexuale, comitetul care acordă Premiul Nobel pare să-și fi regăsit busola.

Mai precis, dă semne că și-ar dori să se retragă din lupta pentru impunerea viziunilor progresiste, luptă care i-a adus nenumărate critici în ultimii ani. Iată ce scrie în acest sens newsweek.com: În trecut, unele dintre alegerile comitetului au servit ca mesaje politice nu foarte subtile. În 2009, fostul președinte al SUA, Barack Obama, a primit premiul după o perioadă destul de scurtă de timp. Ani mai târziu, președintele comitetului Nobel de atunci, Geir Lundestad, declara: „Chiar și mulți dintre susținătorii lui Obama credeau că premiul a fost o greșeală… În acest sens, comitetul nu a reușit ceea ce sperase”, notează Foreign Policy.

Era o speranță că (Obama n.r.) va avea o abordare mai pacifistă a politicii externe în comparație cu președintele George W. Bush, dar Obama a trimis mai multe trupe în Afganistan și a triplat lovituri cu dronă ale SUA. Într-o linie similară, comitetul a acordat premiul anul trecut activiștilor împotriva violenței sexuale pe fondul mișcării globale #MeToo”.

Eu unul aș pune pe răbojul Comitetului Nobel și o altă ispravă demnă de a fi povestită nepoților- stupefianta acordare, în 2016, a premiului Nobel pentru Literatură cântărețului și compozitorului american Bob Dylan… de parcă Premiul Nobel ar fi un fel de disc de aur. Anul acesta, ca un fel de compensație, premiul pentru literatură i-a revenit, spre furia progresiștilor, unui scriitor incorect politic. Austriacul Peter Handke, pentru că despre el este vorba, a fost criticat ani de zile de presa mainstream pentru că l-a apărat pe liderul sârb Slobodan Milošević, ba a mai făcut și greșeala de a participa la înmormântarea acestuia. „Nu știu adevărul. Dar privesc. Ascult. Simt. Îmi amintesc.

Acesta este motivul pentru care mă aflu astăzi aici, aproape de Iugoslavia, aproape de Serbia, aproape de Slobodan Milošević”, a spus Handke în fața mulțimii care îl conducea pe Milošević pe ultimul drum.

 

Te-ar putea interesa și: